Mă întreb ca toanta, toți nefumătorii ăia care m-au înjurat pe aici, de ce nu sunt în baruri, nu se mai fumează. Nu vă mai deranjăm, dar voi, măcar din bun simț ar trebui să vă duceți să susțineți barurile. A, scuze, probabil că prietenii voștri sunt fumători și voi nu aveți cu cine ieși.

Fumătorii se descurcă, slavă cui o fi. Ne întâlnim în casele noastre, vine căldura și vă afumăm pe terasele barurilor – dacă o să mai avem cârciumi, evident, pentru că mulți intră în faliment. Fumăm pe stradă și aruncăm chiștoacele pe jos – vă place? Fumăm în mașinile personale.  Dar voi, voi unde sunteți? De ce sunt barurile atât de pustii? V-am făcut loc. Acum ce faceți stați acasă și-o frecați? Păi frumos e? Bun, a scăzut și cumpărarea țigărilor, deci bani la buget canci, or să mai dea și birturile faliment, eu zic să vă duceți după refugiați că văd că aici nu vă place chiar dacă nu se mai fumează în locurile publice. Nu-i nimic, băi, se fumează în alea nepublice. Și o să avem chiștoace pe străzi, munți, munți, nu de alta, dar dacă nu v-ați prins până acum trăim în țara asta, țara puturoșilor. Presupun că vă place când vedeți mame care-și plimbă pruncii în cărucior și fumează în același timp. Păi ce să facă? Nici în parc nu mai au voie.

Și ce mă enervează cel mai tare e că voi stați acasă bine merci! Duceți-vă dracu’ și umpleți cârciumile că e aer curat de respirat cu emisii de la mașini de fițe. Când ar fi trebuit, logic, să fie invers. CÂRCIUMA S-A INVENTAT ÎN CHINA PENTRU VICIAȚI! Dar o deviciem noi, europenii, șmecheri, nu?

SPER CĂ ACUM NEFUMĂTORII SE SIMT RESPECTAȚI ȘI EUROPENI!

Da, știu, cultul personalității nu-mi permite să pun o poză cu orașul, dar aceasta este făcută în Chișinău.

Serios nu știu alții cum sunt, dar eu îmi amintesc doar lucruri minunate din Chișinău. Prima oară am fost pentru a lansa “Indicii anatomice”, alături de Stela Popa și editura de tristă amintire. Dar cum amintirile triste nu sunt pe lista de proiorități…

Ei da, Chișinăul arată cum arăta Bucureștiul cu douăzeci de ani în urmă – pe alocuri nu s-a schimbat nici acum prea mult. Dar îmi amintesc cramele sau cârciumile și chiar hotelurile. Pe afară nu dădeai doi bani, dar interioarele… ohooo, chiar și regii și-ar dori să stea acolo. Mâncare mai bună decât acolo doar în Israel am mai găsit și totuși nu atât de bună. Tot ce am zis în viața asta că eu nu mai mănânc acolo am făcut-o, dar avea alt gust. Orice. Imaginați-vă orice fel de mâncare. Gustați în oricare țară, apoi mergeți la Chișninău și o să vedeți diferența.

Ce m-a frapat cel mai mult au fost femeile. Nu vedeai pe stradă femeie nearanjată, neparfumată, nepusă la patru ace, chiar dacă se ducea până la colț să ducă gunoiul. Atunci m-a lovit un adevăr trist și dureros, nu ei ne prostesc pe noi, e tocmai invers. Le-am băgat în cap treaba asta cu emanciparea, cu UE, cu draci bălțați și România țara cea unde curge lapte și miere, iar ei și-au pierdut încet-încet din personalitatea absolut fabuloasă pe care o au.

Au început să devină ca noi: reci, aspri, plini de ifose și idei tâmpite. Acolo se face cultură. Acolo se pune preț pe cultură. Dar noi i-am învățat la Mall-uri și alte rahaturi moderne. În locul președintelui lor n-aș fi în veci de acord cu unirea cu țara asta. Prea multe personalități frumoase din toate punctele de vedere se pierd în țara asta. Se tâmpesc. Eu mi-aș dori să revăd același Chișinău pe care l-am văzut prima oară în urmă cu opt ani, dar, din păcate, nu mai e. Acum e mai mult un București unde se pune preț pe becalisme, cultura începe să moară și la ei. Nu știu cum facem noi, dar îi ucidem pe toți încet și sigur.

Păcat, eu din acel vechi Chișinău îmi aduc aminte numai de lucruri frumoase, lăsând deoparte gropile și clădirile comuniste, chiar și alea își aveau farmecul lor. Acum.. e acum.