Sunt genul acela de om care are nevoie de odihnă. Și nu vorbim de odihnă puțină ci multă, multă. Sunt câțiva ani de când n-am mai avut parte. Sâmbete, duminici, răruțe. Chiar dacă au fost destinate odihnei, din prea multă oboseală energică – dacă înțelegeți conceptul – n-am reușit să fac ce trebuie, preferând să mi le stric cumva și să obosesc până la epuizare.

Cu toate astea refuz vehement să lucrez în weekend-uri dacă nu e o criză globală sau vreun taifun. Dar chiar și așa reușesc cu multă grație să fac munci și munculițe.

Cine mă știe din epoca dinozaurilor știe, de asemenea, că eu eram omul care abia se trezea la o oră douăsprezece. Și atunci că insistau alții nu că mi-aș fi dorit. Ei bine, de vreo patru ani mă trezesc cam pe la șase dimineața. Iar pe vremea când lucram în Vâlcea mă trezeam chiar la cinci. O minunăție. De atunci mă tot trezesc și ăsta n-ar fi un bai, dar mă mai apuc și de treabă.

Acum, sincer vorbind, nu prea am de ales. Trebuie să mă mișc cu talent. Nu pot lăsa lucrurile să-mi scape. Dacă era cald și vară mai era cum era, dar iarna bate la ușâ și e din ce în ce mai frig. Așa că mutatul este prioritar dacă nu vreau să dorm prin firmă ca…

Și uite așa, în loc să stau eu liniștită în pat, să mă uit la un film sau să citesc o carte, iată cum mai bag o doză de cofeină și o iau din loc. Dar ca să mă simt deja epuizată mai întâi băgăm o jumătate de oră exerciții pentru coloană, nu de alta, dar iar s-a trezit cu pretenții de divă străfulgerându-mi dureri.

Nu-i bai, borna aceea, mă odihnesc pe alaltă lume 😀

P.S: Asta că oamenii sub patruzeci de ani nu obosesc e o tâmpenie, eu sunt obosită de la naștere și atunci aveam câteva zile.

Și cu multe vise! Se împlinesc până la urmă.

De ce e cafeaua de luni specială? Pentru că aceasta e ziua cea mai grea din săptămână. Mâine eu o dau, eu o fac, pentru cine are plăcerea de-a se abona la filtrul meu. Personal îmi place ziua de luni, mă trezește din letargia asta de după duminică. Recunosc, fie, de luni până marți am chef de muncă, apoi… ehee.. dar fiecare cu ceea ce simte, nu? 🙂

Un nou job, un nou colectiv.

Îmi plac provocările. Îmi aduc aminte de perioada Media Pro Pictures cu mare drag. Foștii mei colegi din echipa de șcenariști pot confirma dacă văd spovedania asta. Era Vlad, cel care ne critica, era Roxana, cea care încerca să ne țină în armonie, era genialul Tudor care venea cu ideile și scria și, desigur, mai eram eu care scriam și rescriam. Un an și jumătate frumos. Ne-am certat zilnic, dar ne-am iubit ca frații, bine, fie, pe Vlad nu prea l-am iubit pentru că el venea de la TVR 1 și avea impresia că dacă a lucrat într-o televiziune de stat e mai presus chiar și decât Sârbu. Sorry, asta este. Cu toate astea nu l-am urât nici pe el. Era ceva frecvent, nimănui nu-i convenea nimic, cel puțin două ore, după care toți eram prieteni ca mai înainte. Am avut multe de învățat de la Tudor care acum scrie șcenarii la Cannes. Idei geniale, profesionist, dar cam puturos, lăsa greul pe mine :)). Dar asta nu înseamnă că nu m-a învățat, mi-a explicat fiecare pas al unui șcenariu și chiar devenisem bună. E drept că munceam non-stop, dar am avut ce învăța și am intrat într-un mediu total atipic chiar și pentru artista din mine.

Am schimbat multe meserii. Am învățat să devin PR la o editură când fata care lucra pe acest post a plecat. Atunci a trebuit să fac ceva. Și am făcut bine, instinctual, chiar dacă nu știam nimic despre asta.

Acum lucrez la Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni. Nu de mult timp. M-am adaptat greuț. Până m-am obișnuit cu oamenii, cu multitudinea de acte, a durat, de ce să mint. Am început să învăț, cam repede. Am noroc de directori deschiși spre partea asta de Relații Publice și Comunicare, mai există și un Primar mult mai deschis pe partea de Comunicare online și nu numai. Un om care comunică cu oamenii. Dar și conducerea de la Edilitare este pro Comunicare. Ceea ce e important. Trebuie să înțeleagă toată lumea că acum suntem în secolul în care trebuie să ducem mesajul acolo unde trebuie, clar, concins și sincer. Și văd că oamenii chiar au început să înțeleagă. Lumea e condusă prin felul în care fiecare își scoate această parte în evidență. Dar noi trebuie să fim transparenți, atât la nivel administrativ, cât și la nivelul instituției.

Da, colegii mai încearcă să pună bețe pe sub câte o roată, dar și asta trebuie să se schimbe. Suntem sau nu suntem o echipă? Fiecare pe bucata lui putem forma un întreg. Putem renunța la orgolii, la a ne mai uita în curtea celuilalt, la a fi mai înțelegători atât noi cu noi, dar și cu ceilalți. Toți avem probleme, de la cei cu funcții înale și foarte înalte, până la ultimul om, care, de fapt, ridică și societatea – și aici mă refer la întreaga societatea nu la un SC. Dar totuși îmi place, chiar și colectivul așa cum e el. Nu știu de ce, dar cred că lucrurile se vor schimba și în timp oamenii vor înțelege că dacă formăm o adevărată echipă putem face lucruri mărețe. Măcar noi să fim un exemplu pentru restul țării. Nu de alta, dar e păcat, pentru că Orașul Mioveni a dovedit că a făcut mai mult decât 70% din celelalte oraș. Și dacă noi nu începem să fim comunicativi și să ne spunem sincer ce avem de spus, atunci pierdem tot și e păcat de atâta muncă investită.

Eu zic că e momentul – nu mă includ pe mine că sunt nouă – să schimbăm ceva, să schimbați ceva. Da, știu, e imposibil să ne placem toți între noi, dar eu vorbesc aici de acea relație profesionistă. Ce-i acasă rămâne acasă, dar ce e la muncă trebuie făcut cât de cât profesionist și fără ură. Unii pot mai mult, alții mai puțin, dar dacă ne-am ajuta unii pe ceilalți, atunci chiar am fi o forță și am avea cel mai minunat job din lume. Cu toate aste eu tot vă ofer cafeaua de luni. Mâine sunt darnică și vreau să înțelegeți că nici un om nu e rău, dar toți ne-am născut duali și nici unul nu știe ce povară duce celălalt. Așa că ar trebui să învățăm să fim oameni. Nu suntem mai frumoși, mai deștepți, mai cu moț, suntem oameni care învățăm în fiecare zi și greșim în fiecare zi ca orice alt om. Dar e normal. Și e normal să ne acceptăm și să ne îndrumăm unii pe ceilalți.

Și da, îmi place jobul meu și o spun cu tot sufletul. Mâine cafeaua, acum noapte bună!

Cea mai bună cafea e cea de acum, vineri dimineața, pentru că azi e ziua aia în care majoritatea intrăm în weekend. Alții sunt în această stare de o viață, iar eu, chiar dacă nu o să am liber la propriu, cel puțin pot spune că vine și la mine o aromă de zile libere. Așa că savurați cafeaua de vineri dimineață pentru că mâine, cei mai mulți dintre voi, vă veți trezi când doriți și poate că nici nu veți mai avea nevoie de licoarea neagră. Cu toate că v-ar face bine. Câteva cafele pe zi, nu mai mult de patru, vă ajută în multe probleme de sănătate. Nu neapărat vă ține mai treji. Nu are ce face cu voi în stare de băț, mâine este zi de somn.

Azi beau eu cafeaua cu pisici 😀

Despre efectele benefice ale cafelei s-a mai spus. Sigur, dacă aceasta este consumată moderat, pentru că, de asemenea, are și contraindicații ca orice exces pe lume. O să enumăr repede efectele benefice ale cafelei ca să putem trece la boii noștri – apropo, și cafeaua este totuși un fel de drog ușor. Bun, ce poate face bun cafeaua. Cel mai important mi se pare faptul că reduce Alzheimer-ul și demența – s-a constatat că cei care beau între 3-5 cafele pe zi în comparație cu cei care beau 0-2, este mai puțin probabil să dezvolte una din aceste boli (dar acum vorba unui prieten “când ești prost nu poți face alzheimer pentru că n-ai ce uita” așa că mai e o soluție); ajută vezica biliară, risc redus al bolii Parkinson (valabil și pentru fumători dacă nu știați); performanțe cognitive mai mari, chiar dacă conține cafeină, cafeaua poate fi și analgezic, reduce anumite dureri și dacă vă băgați la somn după primul sfert de oră după ce ați băut-o are efect de somnifer; Antidiabetic, protejează ficatul, previne cancerul de esofag, este cardioprotectoare, laxativ, antioxidant, previne cariile dentare și guta.

Acum, de ce să nu aruncăm zațul de cafea. Știam deja că este foarte bun pentru flori, poate că știați și voi. Dar cum nu am flori în ghiveci nu am cum să vă spun sigur. Despre cafea vă pot spune conform studiilor, la fel și cu zațul folosit la flori. Cu toate că am mai auzit în stânga și în dreapta că e foarte bun.

Dar, doamnelor, aici atenție mare – și nu, n-am crezut până nu am testat pe pielea mea – zațul este foarte bun pentru peeling și este și anticelulitic. La fel ca și cum ați folosi o cremă se face și cu zațul. Eu îl colectez în fiecare seară într-un castron pe care-l țin într-o pungă de congelator, asta pentru a rămâne tot timpul umed. În fiecare seară, înainte de-a face baie, îmi masez ușor tot corpul cu zaț de cafea. Nu numai că pielea moartă dispare, dar încă de la prima folosire o să simțiți cât de fină vă rămâne pielea. Apoi se înlătură ușor cu apă călduță. Nu e nimic complicat, e sănătos și veți avea o piele de bebeluș, după două săptămâni deja o să vedeți diferența la cote mult mai mari. Asta pot să v-o spun sigur pentru că la mine a funcționat. Dar cum nici rău nu vă poate face, eu zic să încercați. Ce aveți de pierdut? Două săptămâni de dat cu zaț pe corp seară de seară? Oricum trebuie să faceți un duș, așa că nu vă încurcă cu nimic.