Există trei categorii de oameni pe lumea asta pe care i-aș da oricui i-ar vrea fără nici o monedă de schimb. Dacă-mi vine unul mâine și zice că vrea să afle totul, dar totul despre X, o fac moca, că prea m-ați vândut voi pe mine stav’ar în gât.

Am înțeles că le stau unora în gât ca o băutură puturoasă, dar n-am înțeles și motivul. Nu că ar conta. Știu și eu când ți se pune pe cineva și asta e viața, dar măcar eu îmi văd de treabă și, din nou, asta e viața. Ei nu, nici măcar nu s-ar gândi să-și vadă de drumul lor. Gata, li s-a pus. Ori că sunt prea slabă, ori că sunt prea arogantă, ori că nu știu ce mai am eu – cu toate că ei au să se și îngroape – și nu le mai ajunge lor. Și atunci începe tocatul pe la “alte mese”, că doar nu or rămâne oamenii cu dureri în suflet în ceea ce mă privește. Deci jur, pe voi vă dau gratis oricând, oricui, oriunde.

Mai există și cealaltă categorie: cei care le știu pe toate și nu ascultă niciun fel de argument împotriva științei lor. Perfect. Îmi e indiferent. Rămâneți căpoși până vă explodează fărâma aia de creier. Nu e bai. Dar, așa, ca fapt divers, s-ar putea să nu fiți singurii din universul ăsta care au dreptate. Adică un argument contra nu e rău din când în când și n-ar fi rău nici să-l ascultați/citiți până la capăt. Nu de alta, dar nu sunteți unicii cu păreri pe lume. Și pe voi v-aș da gratis pentru că sunt sătulă de umani bătuți în cap.

Și, la final, cei care nu îți dau dreptul, sub nicio formă, dar sub nicio formă, să gândești altfel decât ei. Nu, nene, dacă ei consideră că trebuie făcut genocid în țara asta și eu îmi doresc exact opusul, clar, dar clar de tot, sunt o dobitoacă blondă cu un singur neuron – mă rog, n-ar fi prea departe, dar lăsați-mă să fiu cum vreau eu. Nu mai încercați să mă convingeți de lucruri absurde. Nu mai încercați să-mi schimbați idei. Am capacitatea de-a vă asculta, uneori, prin anumite puncte, chiar vă pot da și dreptate, doar că eu sunt eu și am credințele mele. În plus, spre deosebire de voi care vă schimbați după cum bate vântul eu rămân la fel. Nu pot #Rezist pentru că nu suport chestiile “spontan” organizate și nici ideea de-a nu lăsa magistrații să răspundă în fața legii. Nu pot #Rezist pentru că oricare ar veni la putere o va lua de la capăt și m-am săturat de legi scrise pe genunchi, doar că atunci, culmea, nu va mai rezista nimeni de rușine.

Dacă eu cred într-un proiect și voi nu, asta e, ghinion, cu toate că fiecare avem dreptul de-a crede ce dorim. Bine, dacă am mai și citi, măcar printre rânduri ce vrea acel proiect și am mai și înțelege, cine știe… dar chiar așa, cine știe. Dar dacă doar ne luăm unii după alții ca oile ce sens are?

Pe voi nu v-aș vinde, pentru că oile nu sunt la mare căutare. Vă las așa să faceți ce vă trece prin cap. Când se va schimba trendul vă veți roti și voi. Și ăștia din fruntea țării de asta au nevoie, de oameni care știu cum și când să se rotească. Așa vă vor. Ce rost are să vă vând eu când o faceți singuri, chiar din credință. Doar atât, hai să-i lăsăm și pe ‘ăilalți să gândească altfel că de aia suntem diferiți, din fericire, vorba reclamei.

Și cu asta să ne grăbim spre IPJ că avem treabă 😉

Oameni buni, știam exact ce se va isca cu articolul despre legea antifumat. Doar am mai iscat cu ceva timp în urmă aceeași reacție. Vă dați seama că pe voi vă interesează fix un rahat când probleme sunt cu sutele? Credeți că mie chiar îmi pasă dacă mă duc sau nu în bar sau ce o fi? Nu, chiar deloc. Sunt atât de sătulă de aceste locuri și atât de obosită că nu-mi mai arde de vreo șase-șapte luni. Nici nu mai știu când am fost ultima oară într-o astfel de “șezătoare”. Așa că pentru mine e fix zero.

Dar realizați ce înverșunare e și într-o parte și în cealaltă? Ați observat cum vi s-au luat ochii de la “Colectiv”, “Copii morți din cauza incompetenței”, PIB și multe altele? Nu, sigur că nu, sunteți mult prea preocupați de fix nimic. Iar eu, recunosc, m-am distrat întărâtându-vă și lăsându-vă să vă arătați fața aia adevărată, aia a românului necivilizat. Românul ăla care trece pe lângă ce e important și e atât de împătimit în propria prostie. Păi și vreți să avem guvernanți normali la cap? Păi noi nu suntem normali, ce să le mai cerem lor? Noi îi votăm după cum înjură și nu fac nimic, pentru că așa suntem și noi, înjurăm și ne place să stăm degeaba. Să bârfim și chiar să fim plătiți pentru asta, să ne uităm în curtea vecinului și, eventual, să aruncăm cu piatra acolo.

Da, sunt fumătoare, dar zău că pe mine personal nu mă afectează cu nimic. Nu s-a schimbat absolut nimic în viața mea din cauza acestei legi. Dar îmi place că n-ați ieși în stradă pentru copiii ăia morți, pentru că se fac rapoarte aiurea și intră firme în faliment, după care ne cerem scuze, dar răul e deja făcut.

Știu că nu o să vă dați seama cât de ușor sunteți de manipulat politic, unii pentru 30 de bani. Eu n-am pretenții, am doar un neuron și nu vreau să-l agit prea tare, poate se sperie și fuge și ăsta. Măcar eu de la mine n-am pretenții, dar de la voi, intelectuali în toată regula, aveam. Eh, asta e, încă o dezamăgire în viață nu o să mă ucidă.

Da, nu vă imaginați că sunt toți la fel, sunt pe categorii. Unii și ceilalți, oameni și ei, dar aș avea îndoieli uneori. Vorba Iolandei Știreanu, bărbații sunt făcuți pentru a fi sclavi și, oarecum, în felul lor, chiar sunt. Oricât de bărbați s-ar crede, când le atingi slăbiciunile, nici cea mai pisi femeie nu face așa urât. Secretul e următorul, bărbatul e și acela care bârfește de două ori mai mult decât nevasta sau amanta, dar și acela căruia nu-i scoți un cuvânt nici dacă îl torturezi.

Sincer nu știu pe care l-aș prefera. Dintr-un punct de vedere pe al doilea, desigur, ca partener de viață, dar nu mi-ar conveni în totalitate, pentru că femeia oricum are acel simț pe care el nu-l deține sau, cel puțin, 90% dintre ei nu-l dețin. Așa că dacă aș simți că a făcut ceva și n-aș putea scoate de la el acel “ce” cu siguranță m-ar scoate din minți.

Sigur, prima categorie e interesantă prietenește vorbind. Dacă vrei să afli ceva nici măcar nu trebuie să întrebi, ți se va spune, așa, pur și simplu. Face cum face și duce subiectul acolo unde îl doare. Firește că ție nu-ți pasă, adică e mult mai tragic dacă îți rupi o unghie decât bârfa lui ieftină, dar, pentru că e și aici un dar, dar până la urmă pot fi și chestii interesante. Că doar știți cum se spune, nu există idei proaste ci doar idei care nu pot fi folosite, dar chiar și din acelea, la un moment dat, când le vine timpul, s-ar putea crea ceva de genul unui premiu Nobel. Nu ar fi o noutate. Cam așa e și cu bârfa. Faptul că mie îmi intră pe o ureche și-mi iese pe alta nu se pune, dar nu mă luați de exemplu. Sunt femei care știu să asculte și să folosească informația de la această primă categorie masculină. După ce o ambalează – pentru că să fim serioși, femeile sunt maestre în a ambala un răhățel pentru a-l face să pară unul imens – bârfa e transmisă mai departe, dar denaturată.

Ho, ho, nu doar femeile transmit bârfa mai departe în mod denaturat, oricum maeștri absoluți tot bărbații sunt, doar că ei o fac cu naivitate, pe când femeia o face cu răutate pentru a atinge un scop. Sunt femei în viața unei alte femei pe care le poți număra pe degete la capitolul încredere. Unui bărbat parcă îi mai poți ierta, serios, nu ai încredere totală în numărul de neuroni deținuți și apoi știm cu toții cam unde se duc neuronii lor și care e organul gânditor – repet, nu e valabil chiar pentru toți, dar chiar și aceia care își pun mintea în funcțiune pot fi corupți de “diavol”. Indiferent de unde s-ar îmbrăca diavolul, serios.

Nu, până la urmă, să recunoaștem, bărbații sunt cei sensibili, vor romantism, visează povești de iubire cu puștoaice care să-i iubească sincer – serios? cât de naiv. Femeile ori iubesc, ori vor să se ridice pe “cadavrul” tău. Aș putea da mii de exemple văzute cu ochii mei, dar asta ar însemna să mânii multă lume, iar adevărul doare. Spune-i omului adevărul și te va urî, spune-i o minciună și te va pupa. Cam așa stă treaba. Cam așa stă treaba și cu bărbații, și cu femeile. Nu, nu poți cataloga un sex sau altul ca a fi la fel. Nimeni nu-i la fel. Oricum, ideea e simplă, oricât de mult s-ar murdări un lucru, până la urmă poate fi curățat la loc, chiar dacă durează mai mult. Doar că ar trebui să țineți cont că lumea nu uită ușor că acel lucru a fost murdar, chiar dacă acum e apretat și alb ca raiul.