Ar fi amuzantă țara asta dacă nu ar fi de-a dreptul tristă.

Eu îmi amintesc când a început Iohannis prosteala cu România Educată. Sigur că nu s-a întâmplat nimic cu acest program, doar s-a câcâit președintele nostru drag 2 ani întregi pentru a îl concepe. Asta după ce, în campania la prezidențiale, desigur, cea trecută, promitea lapte și mere în domeniul cultural. Laptele și mierea s-au dus a doua zi după ce a fost ales, că doar era Pas cu Pas, dar Iohannis nu a reușit să facă nici măcar un pas în față și doi înapoi, ca racul, dar pas după pas?

Ei, dar să lăsăm cultura, cui îi trebuie? România educată nu există că nu are cum, iar Iohannis face tot ce știe: stă în vacanțe. Când nu e în vacanță, cu admirația nebunului, cel mai probabil, stă în biroul de la Cotroceni și se uită la seriale proaste. Se vede asta din exprimare. Seriale fără prea multe cuvinte, doar cu foc, bătaie, omor. Așa bănuiesc eu. Cred că în sufletul lui ar vrea să fie un fel de Terminator, dar nici asta nu poate pentru că nu are softul potrivit. Președintele nostru funcționând pe un soft mai vechi. Deh, cât să îi dea și nemții ăștia?

Ei bine, nu o să iau acum tot ce a făcut și ce nu a făcut Iohannis. Oricum ne-am convins. Însă, săptămâna trecută amenința de la Cotroceni că oamenii vor rămâne fără salarii. Și au rămas.

Să nu îi mulțumească cei din ministerele rămase vacante pentru profesionalismul nemaivăzut? Păi ar trebui. Oamenii care lucrează în ministere nu au nicio vină, indiferent ce s-ar întâmpla la vârf. Iohannis nu are niciun drept să tot refuze propunerile de miniștri, nu e ceva greu de înțeles pentru cei care s-au dus să-și voteze Constituția. Bănuind că măcar au răsfoit documentul.

Și iată, așa niște mii de oameni au rămas fără salarii pentru că M..E PSD. Pentru că, la drept vorbind, cam despre asta este vorba. Și nu, nu există blat între Dăncilă și Iohannis să câștige tot robotul. Astea sunt pure speculații, proaste chiar. Nu, Iohannis, pur și simplu, își păstrează adversarul. Păi nu îi e lui bine cu MUIA? Ba îi este.

Nu, nu fac o chestie de bravură, dar poate că sunt singurul argeșean care a fost tradus în Anglia. Poate și singurul care a scris în jur de 20 de cărți – SSFH și Crime – și toate au avut succes în țară. De la București în Ardeal (tot Ardealul chiar și unde se pune cuiul în hartă, adică prin Odorheiu, Maramureș, etc), Sibiu, Buzău, Vâlcea și câte or mai fi că le-am pierdut numărul. Am fost singurul argeșean care a lansat la Canary Wharf – dacă nu știți ce e asta, vedeți “Capitala Angliei” :)). Am fost unul dintre puținii din Argeș care l-a cunoscut pe Sir Iacobescu. Dar ce contează?

Din punctul ăsta de vedere am reprezentat Argeșul cu succes. Credeți că i-a păsat vreunui argeșean? Măcar piteștean? Nu!

În 2009, la Deva, cartea mea “Războiul Reginelor” a luat premiul întâi pentru cea mai bună carte pentru tineret. A știut cineva din urbea asta? I-a păsat vreunei autorități? Ați făcut totul să ignorați un om care a dus cultura județului vostru în țară. Singurul care a scris și a urlat în privința asta a fost regretatul Marin Ioniță.

Dar pentru voi sunt o paria și puțin vă pasă. Urăsc județul ăsta și pe cei din vârf care nu apreciază decât banul care și-l pot băga în buzunar.

Vă mulțumesc! Nici voi nu reprezentați pentru mine decât niște parveniți inculți.

Oho, și sunt multe, multe, mult mai multe de la 21 de ani de când scriu: Fantasy, Antologii, Interviuri, Cărți de dragoste etc. Asta sunt eu, dar voi nu sunteți decât niște politicieni fără cultură. Nu, nu sunteți intelectuali. Sunteți doar nepăsători… scuze, vă pasă de ce puteți băga în buzunar.

Recunosc cu mâna pe inimă că e o meserie care-mi place tare mult și dacă ar mai fi ca în anii nouăzeci, chiar aș practica-o cu cea mai mare plăcere. Zilele astea mi-am tot auzit că lucrez pentru un anume site. Știu că e greu să mă disociați de presă, asta pentru că vă pot înjura și pe blog fără să-mi facă nimeni politica editorială. Și mă credeți ori ba, dacă m-aș chinui puțin mai mult, aș bate multe site-uri la număr de accesări. Dar încă n-am timp să mă chinui când am atâtea alte lucruri de făcut.

Na, m-am simțit flatată să aflu că o întreagă instituție m-a crezut capabilă să scriu tare urât despre ce se întâmplă acolo. Și aș fi scris, pentru că am tot dreptul. Până una alta tata a construit ceea ce voi distrugeți. E exact cum marii conducători construiau catedrale pe unde treceau. Nu are de ce să-mi fie rușine, chiar a construit. Cam ce proiecte care nu se bazează pe munca lui ați făcut, mă, voi? Știți că sunt primari în Argeșul ăsta care spun cu tot sufletul că dacă nu era el nu vedeau niciun metru de canalizare? Altora le e teamă, dar șoptesc lucrul ăsta. Așa cum le-a fost teamă la toți să mă ajute pentru că tata, pentru că eu nu mai aveam dreptul la viață, pentru că spun ce gândesc și merit să mor de foame. Ei, iată că mă descurc și fără ajutorul vostru. Dar spre deosebire de voi toți care ați fost ajutați de tata cum n-am fost eu, chiar le sunt recunoscătoare pe viață celor care mi-au întins o mână atunci când trebuia.

Diferența dintre mine și voi e că eu nu stau cu mâna întinsă la partid, chiar dacă, culmea, încă mai facem parte din aceeași formațiune politică. Încă. Formațiune care nu îți dă posibilitatea să te remarci dacă ți-ai dori. Dar e bine că sunteți voi obedienți și vă împroșcați toate frustrările spre mine. Și apropo, că tot suntem aici, solicit public contractul meu cu APĂ-CANAL pentru casa aia de ziceți voi că o am în Tudor și se învârte după soare. Eu am tot căutat-o, dar să o ia dracu’ dacă o găsesc.

De împroșcat ați putut mereu, e ușor, e simplu, plus că vă mai eliberați și voi de frustrări. E cam nasol să trăiești în umbra unuia care chiar a avut creier, nu? Aia e. Nu toți au parte.

Dar o să vă mai dezamăgesc încă o dată. Nu lucrez pentru noul ziar, cum nu lucrez nici pentru altul. De ce? Am să explic și asta. Pentru că eu scriu ceea ce e de scris. Eu vreau dovezi, nu vorbe – și aici mă refer la orice instituție de presă – în plus, eu vreau să scriu despre toată lumea. Ceea ce nu a înțeles azi politicul este faptul că dacă faci contract cu un ziar îl faci pentru PUBLICITATE, fix așa scrie în contract, fix pentru asta este, nu pentru a închide ochii când faceți tâmpenii. Nu, contractele sunt doar pentru PUBLICITATE, ziariștii care închid ochii doar pentru că au contracte, din punctul meu de vedere, pot fi considerați, vorba lui Werner:”PENALI”.

V-ați învățat să cumpărați presa, lucru pe care, să-mi fie iertat, eu nu-l pot accepta. Dacă vreau să scriu de stânga pentru că am dovezi, despre asta scriu, dacă vreau să scriu de dreapta, centru și epicentru – acum nu trebuie să și pricepeți gluma – asta scriu. Indiferent dacă am sau nu contract. Prin contractul ăla vin la evenimentele voastre jalnice și scriu despre ele, eventual vă promovez ca instituție care se ocupă cu împroșcare de rahat – e doar un exemplu – dar, în rest, scuze, nu sunteți scutiți de ochii presei.

Da, am ieșit din presă pentru că din punctul meu de vedere și ziariștii s-au învățat că dacă bagă un pic bățul prin gard primesc contracte, ceea ce nu e corect. Sunt oameni politici sau nu, care chiar nu merită asta. Și apoi, da, tu ziaristule, jur că nu e nimeni obligat să facă contract cu tine și ăsta nu e motiv de supărare. E ca și cum m-aș duce eu peste om în casă să-i dau internet, altfel îl ameninț că rămâne fără. Fiecare ia servicii de la cine dorește. Unii nici nu au bugete pentru toată lumea și atunci aleg în funcție de anumite lucruri – desigur, scotem din această ecuație CJ-ul că la ei e prea pe față. Dar să te duci la un primar de țară și să-i ceri și pe mă-sa și pe tac-su, e prea mult. Unii pot, alții nu. Unii greșesc că nu știu, chiar nu știu, dar noi nu mai avem niciun pic de bun simț. Bani, bani, bani.

Aici vina e împărțită. Voi, politcienii, directori de instituții publice etc, i-ați învățat că merge, iar ei, normal, au făcut în consecință. Ceea ce v-o meritați. Nu e corect, dar v-o meritați. Dacă ați fi voi, în primul rând corecți, nu v-ați supăra ori de câte ori scrie X sau Y despre voi. Din contră, dacă ați deține și ceva ouă, ați cere un drept la replică și v-ați explica, bine, dacă aveți ce.

Lumea asta a devenit foarte urâtă. Prea multă mâncătorie. Sunteți invidioși și pe ăia care n-au, doar pentru că dețin creier. Și nu, eu nu mă voi opri din scris atunci când voi vedea o nedreptate, așa cum nici nu mă veți putea face să tac – asta dacă nu comandați o crimă. Nu vă sunt datoare cu nimic, din contră, pot veni cu argumente, nume, prenume și ajutoarele care v-au fost oferite. Dacă e să o luăm corect unii dintre voi ăștia care mâncați rahat pe la colțuri sunteți datori vânduți, dar pe cine nu lași să moară…

Și stați calmi, dacă am ceva de scris despre voi semnez cu nume și prenume. N-am vreo jenă.

Există trei categorii de oameni pe lumea asta pe care i-aș da oricui i-ar vrea fără nici o monedă de schimb. Dacă-mi vine unul mâine și zice că vrea să afle totul, dar totul despre X, o fac moca, că prea m-ați vândut voi pe mine stav’ar în gât.

Am înțeles că le stau unora în gât ca o băutură puturoasă, dar n-am înțeles și motivul. Nu că ar conta. Știu și eu când ți se pune pe cineva și asta e viața, dar măcar eu îmi văd de treabă și, din nou, asta e viața. Ei nu, nici măcar nu s-ar gândi să-și vadă de drumul lor. Gata, li s-a pus. Ori că sunt prea slabă, ori că sunt prea arogantă, ori că nu știu ce mai am eu – cu toate că ei au să se și îngroape – și nu le mai ajunge lor. Și atunci începe tocatul pe la “alte mese”, că doar nu or rămâne oamenii cu dureri în suflet în ceea ce mă privește. Deci jur, pe voi vă dau gratis oricând, oricui, oriunde.

Mai există și cealaltă categorie: cei care le știu pe toate și nu ascultă niciun fel de argument împotriva științei lor. Perfect. Îmi e indiferent. Rămâneți căpoși până vă explodează fărâma aia de creier. Nu e bai. Dar, așa, ca fapt divers, s-ar putea să nu fiți singurii din universul ăsta care au dreptate. Adică un argument contra nu e rău din când în când și n-ar fi rău nici să-l ascultați/citiți până la capăt. Nu de alta, dar nu sunteți unicii cu păreri pe lume. Și pe voi v-aș da gratis pentru că sunt sătulă de umani bătuți în cap.

Și, la final, cei care nu îți dau dreptul, sub nicio formă, dar sub nicio formă, să gândești altfel decât ei. Nu, nene, dacă ei consideră că trebuie făcut genocid în țara asta și eu îmi doresc exact opusul, clar, dar clar de tot, sunt o dobitoacă blondă cu un singur neuron – mă rog, n-ar fi prea departe, dar lăsați-mă să fiu cum vreau eu. Nu mai încercați să mă convingeți de lucruri absurde. Nu mai încercați să-mi schimbați idei. Am capacitatea de-a vă asculta, uneori, prin anumite puncte, chiar vă pot da și dreptate, doar că eu sunt eu și am credințele mele. În plus, spre deosebire de voi care vă schimbați după cum bate vântul eu rămân la fel. Nu pot #Rezist pentru că nu suport chestiile “spontan” organizate și nici ideea de-a nu lăsa magistrații să răspundă în fața legii. Nu pot #Rezist pentru că oricare ar veni la putere o va lua de la capăt și m-am săturat de legi scrise pe genunchi, doar că atunci, culmea, nu va mai rezista nimeni de rușine.

Dacă eu cred într-un proiect și voi nu, asta e, ghinion, cu toate că fiecare avem dreptul de-a crede ce dorim. Bine, dacă am mai și citi, măcar printre rânduri ce vrea acel proiect și am mai și înțelege, cine știe… dar chiar așa, cine știe. Dar dacă doar ne luăm unii după alții ca oile ce sens are?

Pe voi nu v-aș vinde, pentru că oile nu sunt la mare căutare. Vă las așa să faceți ce vă trece prin cap. Când se va schimba trendul vă veți roti și voi. Și ăștia din fruntea țării de asta au nevoie, de oameni care știu cum și când să se rotească. Așa vă vor. Ce rost are să vă vând eu când o faceți singuri, chiar din credință. Doar atât, hai să-i lăsăm și pe ‘ăilalți să gândească altfel că de aia suntem diferiți, din fericire, vorba reclamei.

Și cu asta să ne grăbim spre IPJ că avem treabă 😉

Martie, se spune, e luna femeii. 1 Martie, de fapt, era pentru cei care ținuseră post și erau pioși. Era, de fapt, sărbătoarea bărbatului, pentru că, pe vremea aceea, femeia nu era nicidecum vreun model pentru societate. În Chișinău, pe ici, pe colo, încă se mai păstrează tradiția și femeile le oferă bărbaților șnurul roșu cu alb.

Dar, dar, luna martie nu e numai luna femeii și a mărțișorului. E drept că 8 Martie e ziua internațională a mamei, știți voi “De ziua ta mămico…” și totuși nu e doar atât. E și luna vrăjitoarelor. Nu știu de unde a venit asta. I-o fi zis unul nevesti “vrăjitoareo, nu meriți nimic!” și de aici femeile s-au urcat pe mătură și au început să arunce cu vrăji, blesteme și alte cele. Dar gluma s-a transformat în lucru serios și vrăjitoarele, blestemele și toate relele au început să se întâmple în Martie. Se leagă, se dezleagă, se poartă pe dos, se poartă roșu cu alb. Și chiar dacă gluma mea e serioasă, ei bine, poate că n-ar fi rău să vă feriți.

Acum, chiar dacă am aflat că mărțișorul nu e pentru ea, totuși vă fac o recomandare, pentru că 8 Martie e ziua femeii și a mamei. Așa că puteți cumpăra de aici cadoul perfect. 

Și acesta e doar unul dintre produsele fermecătoare de la www.cel.ro

Cum spuneam, după momentul publicitar, mi-am luat mătura și vă spun ceva destul de important. Acum nu mai glumesc. Încercați să vă amintiți ce visați în noaptea asta, pentru că s-ar putea să fie îndrumări importante pentru voi. Pentru fiecare în parte. E vorba de partea astrală și numerologică. Nu, nu vi se întâmplă asta din patru în patru ani pe 29 spre 1, vi se întâmplă doar în anumiți ani. Nu stau să dau detalii pentru că oricum știți că sunt nebună, dar vorbesc serios. În nebunia mea s-ar putea să am și dreptate. Nu încerc să vă conving că nu am de ce, cine vrea să asculte o face, cine nu, nu. Visele din noaptea asta dezvăluie niște lucruri, fiți pe fază.

Și acum să mă întorc la mătură. Pentru farmece și vrăji, pentru dragoste și bani, nu evitați să mă contactați. Nu vă iau bani, doar sufletele – care aveți :))