Știți cum e orice relație mai lungă, ori ajungi să te plictisești, ori să te obișnuiești și să nu-ți mai pese. Dacă măcar unul dintre parteneri renunță la a mai fi dependent de celălalt, o lasă moartă. Nu de alta, dar nu îți faci bine nici ție, nici lui. Totul e conștinentizare.

Recunosc că pe mine Pendiuc, fostul primar al Piteștiului, mă plictisește de vreo 12 ani. Și mă plictisește la modul ăla de îmi vine să plâng. Acum eu știu că el s-a văzut primar pe viață, dar iată că nu e totul așa cum prevestesc astrele. Vorba unui prieten: “Pe ăsta când l-a născut mă-sa a zis: Tu vei fi primar până la moarte”. Iată că n-a murit nici după ce a fost detronat. E viu, bine, sănătos și nici de milă nu am de ce să-l plâng.

Recunosc că eram resemnată cu faptul că mă va mai plictisi și în următorii patru ani, dar după duminică noapte s-a trezit răzvrătita din mine. După ce omul a cerut renumărarea voturilor chiar m-am enervat. Acceptă, frate! Mai lasă-i și pe alții. Da, am auzit și eu ce zic babele nebune: “Lasă, maică, ăsta nu mai fură că îi ajunge”. Mamaie, alo, un om de ce are mai mult, de aia vrea mai mult. Unde dracu’ e înțelepciunea? Ați văzut voi hoț care să se poată opri? Alcoolic să se lase de băutură – din ăștia, cu mici excepții, mai sunt. Dar chiar și așa.

Ce să spun: Adio și n-am cuvinte. Personal nu îi voi duce dorul. Dacă altcuiva îi va fi dor de el să-i scrie acasă. Nu știu dacă liftul îi va duce epistola la pat, dar sper pentru voi.