Da, știu cum privesc oamenii din afară așa ceva. Motociletele sunt asociate cu rock-ul, perfect adevărat, iar petrecerile cluburilor de motocicliști cu satanismul, lucru perfect neadevărat.

Weekend-ul ăsta – destul de obositor, recunosc, dar, în acelși timp, de o frumusețe cum numai noi o putem înțelege – am participat la Parada Motocicliștilor din Codlea.

Despre ce a fost vorba?

Ei bine. Lucky 13 RC din Codlea a invitat MC-uri din țară pentru o paradă în Codlea, care, evident s-a terminat cu un party. Parada este cam ceea ce s-a putut surprinde, petrecerea a fost cu ușile deschise.

Au participate Bad Breed MC Pitești și alte cluburi din țară. Cei mai importanți au fost reprezentanții Hells Angels, dar și Piteștenii noștri care au ceva experiență de MC de câțiva anișori și sunt suporteri 81. Ei bine, ce înseamnă MC, MF și RC veți găsi și singuri pe net, dacă nu dați un click aici. 

Cei de la Lucky 13 RC s-au pregătit foarte bine și au fost extrem de ospitalieri. Mi-a plăcut atmosfera, ce e drept formația “CO@31” nu a fost grozavă, dar formația Folk excepțională. Ne-am distrat, am comunicat, ne-am cunoscut și am încercat să ne simțim cât mai bine. Nu o să mint. Pentru mine a fost și obositor, iar aici nu o să dau din casă, dar vă pot spune că la un moment dat a devenit stresant din puncte tehnice de vedere.

Una peste alta a fosa o întâlnire chiar reușită. Nu contează că acum sunt foarte obosită, mi-a făcut plăcere să vă cunosc și cu siguranță o să ne mai vedem.

Bad Breed MC, în câțiva ani, vor fi cei mai buni, deja sunt pe drumul cel bun. Bravo, băieți! Ați fost onorabili.

Azi nu vă țin mult de vorbă. Nu de alta, dar mâine… mâine e mâine, iar eu oricum nu sunt într-o stare prea grozavă. Dar Arci și Literatura pe tocuri mi-au făcut o mare bucurie. Vă invit să citiți AICI un interviu minunat. Vă mulțumesc pentru frumusețea și interesul de care ați dat dovadă!

Uneori e bine să mai știți că mai facem și cultură, nu doar lucruri pline de invidie și răutate. Tocmai de aceea le mulțumesc fetelor pentru ceea ce fac și mai ales că ne-au dat nouă o șansă, nouă Crime Scene Press. O editură destul de mică ca vârstă, dar cu un istoric demn de invidiat. Vă mulțumesc din suflet!

Nu știu care-mi place mai mult. Da, da, ediția a doua a romanului “Indicii anatomice” arată mult mai bine decât prima. Sunt tare mândră de grafică, mulțumesc Alexandra Bardan, nu știu cum faci, dar mereu ai mână bună pentru cărțile mele.

Cea mai nou carte din seria “Iolanda Știreanu” este “Mascarada”. Carte cu nebuni, nu că până acum ar fi fost cineva prea sănătos.

Nu știu cum a reușit Alexandru Arion să le scoată așa frumoase. Îmi plac la nebunie. Sunt superbe. Sigur că încă nu le-am ținut în mână, încă nu le-am mirosit, încă nu le-am simțit lângă mine. Dar iată că la șase ani distanță de la prima Iolanda, acum a apărut cea cu numărul cinci. Cu toate că, zic eu, s-ar pune șase, pentru că mai e și “Sărutul Morții” în care apare și Lala.

“La fel ca personajul principal, Iolanda, această poveste va rămâne multă vreme în mintea cititorilor.” Mike Phillips

„O investigație pasionantă, întreprinsă de o anchetatoare aflată într-o situație limită. (…) Multe piste false, personaje reale printre personaje fictive, suspans. Daca va mai scrie în acest gen, și la fel de bine, Oana Stoica-Mujea are șansa de a deveni o Doamnă a romanului polițist românesc.“ George Arion

Cam atât pentru astăzi. Abia aștep să mă întâlnesc cu George Arion și cu restul echipei.

Recenzie de Gabriela Verban – Din același ciclu al promovării autorilor.

“O carte a domnului Ștefan Popa, pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească și cu siguranță, fiecare ar găsi in ea ceva care să-i miște sufletul și să-i fie de folos.

Este o carte-eseu de filozofie creștină adevărată,adică nu este scrisă așa,doar din imaginație, este o carte extrem de bine documentată, scrisă de un autor care se vede că are o cultură vastă și bine fundamentată pe Literatura Patristică, adică a Sf.Părinți. Dar nu numai…

Pentru că autorul începe cartea cu o incursiune în toată filozofia de până acum, începând cu Platon si ceilalti filozofi ai antichității, filtrându-i cumva, intr-un stil elegant și adunându-i, alteori anulându-i chiar – cu argumente clare si precise – prin și în filozofia creștina ortodoxă,

am spune noi,filozofia creștină răsăriteană.

Redau un mic fragment spre ilustrarea celor afirmate mai inainte:

‘’1.1. Sensul cunoaşterii spirituale şi revelaţia divină

În timp ce la Platon trecerea de la Dumnezeu la lume se făcea continuu şi progresiv, printr-un spor al nefiinţei (el nu acordă spiritualitate pură decât lui Dumnezeu), descrescând de la îngeri la oameni, la lucrurile materiale, până la pura nonexistenţă a materiei, la Toma d’Aquino – ca şi la Aristotel ­ există discontinuitate ontologică între regiunile fiinţei. Fiece fiinţă e o alcătuire de forme şi de materie proprie. Şi ierarhia fiinţelor nu o dă numai amestecul de materie şi forme, ci ierarhia pluralistă a formelor substanţiale. Aceasta evidenţiază o înţelegere organic deosebită a structurii existenţei^[1].

Astfel, în timp ce la Platon trecerea de la posibilitate la act, de la idee la lucru existent constituie nu o îmbogăţire, ci o sărăcire a fiinţei prin căderea ei în materie, în nefiinţă, la Toma d’Aquino – ca şi la Aristotel – trecerea spre act a purei posibilităţi constituie o sporire a fiinţei. De aceea, în filosofiile creştine întemeiate pe platonism, lumea creată va tinde spre o inconsistenţă funciară, care, în unele rătăciri origeniste va merge până la instituirea lipsei în Dumnezeu, iar în unele rătăciri postaugustiniene va merge până la răpirea oricărei semnificaţii a lucrării omeneşti spre mântuire: Soli Dei gloria^[2].

Pe când, dimpotrivă, filosofia creştină, derivată din împăcarea aristotelismului cu dogma, va căuta să salveze separaţia radicală a esenţei Creatorului de cea a creaturii şi unirea lor substanţială, hipostatică în actul dumnezeiesc al Întrupării Domnului Hristos.

Pe de o parte, speculaţiile filosofice moderne confundă viziunea de beatitudine, cea de har, a sfinţilor, cu cunoaşterea noastră firească de aici, pe când în realitate aceasta nu e, după vorba Apostolului Pavel, decât „cunoaştere din parte, ca prin oglindă, în ghicitură”, iar aceea va fi „faţă către faţă”^[3].

            Or, omul are o existenţă multidimensională, el raportându-se la realitate nu numai prin raţionalitate sau intenţionalitate, ci şi prin trăire interioară. Existenţa umană se umple de sens numai într-un sistem de referinţă supradimensionat, prin implicarea unui ,,altceva”. Spiritul omului devine cu adevărat liber atunci când el se deschide în faţa semenilor săi, dar mai ales în faţa lui Dumnezeu. Exprimarea liber consimţită a ataşamentului faţă de valorile spirituale, dar şi cea a credinţei în Dumnezeu sunt un act important pentru fiinţa umană, cu implicaţii majore în procesul cunoaşterii universului şi a lumii în general.

            Abordarea libertăţii omului ca fiinţă socială se află permanent în stare de interdependenţă faţă de semeni. A crede că libertatea este accesibilă omului la modul ideal este o utopie. Nu facem ceea ce vrem decât în măsura în care sănătatea, vârsta, pregătirea, condiţia socială, meridianul geografic, mediul înconjurător ne permit acestea.’’

[1] I Corinteni, 13, 12.

În cartea ‘’Hristos in mine’’ autorul Stefan Popa abordează un stil cald, fluid, care deși incepe cu o documentație mai obiectiv-filozofică oarecum rece și impersonală, continuă cu din ce în ce mai multă caldură a argumentației, si aduce în prim-plan teme inerent umane si creștine,ajungând la IUBIRE și mișcând astfel sufletul cititorului.

Dar pentru a ajunge la iubire și la iubirea divină,autorul argumentează cu pregnanță, adevărul Întrupării Lui Hristos în istorie.De fapt,acesta este punctul de pornire…

Astfel se face că, deși este oarecum un eseu filozofic, cartea este foarte frumoasă și caldă, emoționantă și,nu în ultimul rând, foarte bine scrisă.

Redau integral ultimul sub-capitol al cărții, pentru frumusețea lui deosebită:

            ” 4.3. Imnul iubirii

            Dragostea de adevăr şi frumuseţe este cea care schimbă, transformă şi

transfigurează totul. Dragostea de adevăr este cea mai puternică, căci pentru a ajunge la adevăr, omul este în stare să devoreze biblioteci imense, să dărâme munţii, să sece marea, numai să pună degetul pe o fărâmă de adevăr.

            Dacă nu este iubire nu este nici viaţă, deoarece dragostea dă viaţă la toate şi pentru toate. Fără ea n-ar plânge pruncul în leagăn, n-ar zâmbi atât de frumos floarea, n-am auzi ecoul prelung al aştrilor, n-am vedea şi n-am auzi armonia simfonică a universului, în toată splendoarea şi măreţie a lui. Dacă nu este iubire nu este prietenie adevărată. Prietenia presupune sinceritate, înţelegere, voinţă, ataşament, devoţiune, dar mai ales sacrificiu. Cine dintre noi este în stare să-şi dea totul, să vândă ce are mai scump pentru a salva cinstea, demnitatea şi onoarea prietenului său? Cine? Prietenia adevărată ca şi fericirea este un fel de fata morgana, aproape că nu există. Pentru că toate prieteniile sunt învăluite în misterul interesului.

            Dacă nu există iubire, copilul nu se naşte, copacul nu creşte, izvorul nu curge, soarele nu luminează, steaua nu străluceşte etc. Iată de ce dragostea noastră a oamenilor pentru Dumnezeu trebuie să fie însutită şi chiar înmiită, pentru că altfel, copilul nu plânge, floarea nu zâmbeşte, izvorul nu curge… pentru că altfel nu este viaţă.

            Cel mai elocvent şi impresionant imn închinat dragostei rămâne cel scris de Apostolul Pavel în prima scrisoare către corinteni. „Toate limbile omeneşti şi îngereşti de le-aş vorbi, dacă nu am dragoste, m-am făcut aramă sunătoare ori chimbal gălăgios. Şi dar prorocesc dacă aş avea şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de-aş avea credinţă atât de multă să mut munţii din loc, – dacă nu am dragoste, nimic nu sunt. Şi toată averea mea de-aş face-o milostenii şi trupul mi l-aş da să fie ars, – dacă nu am dragoste, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea rabdă îndelung; dragostea este plină de bunătate, dragostea nu ştie de pismă; nu se laudă; nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le făgăduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu piere niciodată. Ci acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Dar mai mare între ele este dragostea”.

                     Autor recenzie: Gabriela Verban

[1] Vezi, Vulcănescu, Mircea, Posibilităţile filosofiei creştine, Editura Anastasia, 1996, p.89.

[2] „Numai lui Dumnezeu îi aparţine slava” (lat.), afirmaţie care aparţine reformatorului Calvin.

La mulți ani domnule Primar Ion Georgescu!

Pentru Mioveni a fost o zi plină, iar Primarul Ion Georgescu nu cred că a reușit să se bucure de ziua de naștere. Forfota a început de ieri de la aprobarea candidaților PSD Mioveni, iar astăzi a atins punctul maxim. – Dacă pentru mine a fost, nu vreau să știu prin ce au trecut ceilalți –

Ziua a început cu vizita Ambasadorului Chinei, vizită la care au fost prezenți toți liderii importanți ai companiilor private sau de stat din oraș.

După discuția avută în Sala de Consiliu a Primăriei, delegația chineză a fost să vadă principalele obiective ale orașului – și nu sunt chiar puține.

De la ora 18:00 Mioveniul s-a mutat la Pitești alături de colegii lor din Argeș, mai precis PSD Argeș. La Teatru Al. Davila au fost prezentați candidații la Primării și la Consiliul Județean.

Zi lungă, după cum spuneam, pentru Mioveni. Felicitări și la cât mai multe voturi!

Da, azi nu aveți poză. Sunt obosită. Groaznic de obosită, cred că abia mai pot gândi – știu, nu e o noutate. Dar, în același timp, mă minunez mereu că găsesc mereu și mereu același om, ferm, hotărât, sincer și capabil. Da, desigur, nu despre asta era vorba. Oricum, ca fapt divers, în caz că interesa musai pe cineva, azi a fost o zi grea. Am vorbit două ore despre apă și mi-a făcut plăcere. Copiii aceia îmi dau energie și mă fac să zâmbesc indiferent de dezamăgirile mele. Apoi, spre seară, o ședință, care pentru mine ar fi fost obositoare, m-a făcut din nou să fiu încrezătoare și să văd dincolo de toate zidurile. Există oameni, chiar există. Așa cum sunt ei, sinceri, nu, nu perfecți, dar cu voință și fac, fac lucruri mărețe, iar noi nu-i vedem sau dacă-i vedem aruncăm cu pietre în ei pentru că așa am fost învățați. Suntem răi, invidioși, pentru că alții pot și noi nu putem. Îi mulțumesc acelui om că încă îmi dă putere și vreau să fiu la fel când voi fi mare 🙂

Da, bine, revenim la recenzie. Ați auzit de “Jucătorul” – pot spune ultima carte apărută, pentru că următoarea e la editură dar încă nu a apărut :P. Bun, dacă nu o știți, în partea dreaptă a site-ului, veți observa o fotografie pe care scrie mare “Jucătorul”. Ieri, Arcidalia Ghenof, a recenzat Jucătorul pentru “Literatura pe tocuri”. Recenzie pe care o puteți citi aici. Mie mi-a plăcut. Se vede că a înțeles exact subiectul. Nu, e clar că a înțeles subiectul mai bine decât mine, ceea ce mă sperie oarecum.

Mulțumesc din suflet și recenzorului, dar și celor care au găzduit acest punct de vedere. De aici nu rămâne decât să citiți.

Somn ușor! 

Un nou utilaj pentru S.Ed.C și pentru Stadion va face mai ușoară munca celor care încearcă să păstreze gazonul într-o stare bună. Deoarece Mioveniul se bucură de multe echipe sportive, un utilaj performant pentru gazon era necesar. Așadar, acum, cei de S.Ed.C le fac viața mai ușoară celor de la stadion, dar mai ales sportivilor care se vor putea antrena și câștiga pe un teren mult mai îngrijit.

Notă personală: Mă bucur să descopăr poeți români, autori, artiști. Astăzi doamna Gabriela Verban este prezentantă prin cuvintele lui Ioan Adrian Mironov. 

GABRIELA VERBAN(Vișan) – notă biografică

Născută în Mahmudia, județul Tulcea;

Între anii 1986 – 2014 a locuit în Craiova.

Laureată a numeroase concursuri de poezie, a publicat în reviste literare înainte de 1989,în special în revista ‘’Ramuri’’ – redactor șef regretatul poet Marin Sorescu și redactor literar poetul Gabriel Chifu – unde debutează cu un profil literar complet.

            Tot înainte de 1989, a câștigat numeroase premii literare, printre care:

• Concursul național de poezie ‘’Jean Bart’’ –Constanța;
• Concursul național de poezie ‘’Tinere talente’’ –Timișul de Sus;
• Concursul național de Poezie și Muzică Folk – Calafat.

După 1989 – Laureată a Concursului național de literatură ‘’Slovă de aur, cinste cui te-a scris’ – Craiova – Premiul național pentru poezie – 1990, folosind ca nume de autor: GABRIELA VERBAN-VIȘAN, devenit în scurt timp: GABRIELA VIȘAN.

A colaborat o perioadă la revistele literare Ramuri si Mozaic – Craiova.

În România, cu numele de autor GABRIELA VIȘAN, a publicat cărțile: PRIN IUBIRE , TOTUL – Ed.MJM Craiova,1999 și MAI MARE DECÂT TOATE, DRAGOSTEA – Ed.CACCUCI – Drobeta Turnu-Severin, 2006

Din anul 2014 locuiește în Italia, unde are o intensă activitate literară și revine la numele de autor GABRIELA VERBAN – care este și numele ei de familie.

Începând din 2014,este membră în Asociația Culturală ‘’Magnificat Cultura, Libri Ed Arte’’-Roma;

În 2015 a devenit membră în Clubul autorilor – ‘’Il Club Degli Autori’’ ;

Tot din 2015 – membră în Organizația ‘’Autori Italiani’’- o asociație a scriitorilor care au cel puțin două cărți publicate în Italia și cel puțin două titluri în Biblioteca Națională din Roma și din Firenze;

Poezii publicate în Antologiile literare: ’’Magnificat Cultura, Libri Ed Arte’’ – 2014 și ’’Olympia Cittá Di Montegrotto Terme’’-2015.

A publicat în iulie 2015 volumul de poezii ’’LA GRANDEZZA DELL’AMORE’’ – Casa Editorială Montedit;

În septembrie 2015 – volumul de poezii ‘’LACRIME DI CIELO’’ – Casa editorială Planet Book.

Gabriela Verban a fost selecționată și inclusă în Enciclopedia Universală a autorilor italieni reprezentativi -2015, precum și în enciclopedia “365 pagine da scrivere – Agenda 2016’’ – între cei 45 cei mai reprezentativi autori italieni ai momentului.

În curs de apariție, volumul de poezii ‘’POEME PRINTRE STELE’’ – Editura Singur.

Prefaţă

CERNERE

„Timpul

A împietrit

Între pământ și cer Și iar mă cern Însingurată

Prin lume-aceasta rece

Înghețată.”

Un poem definitoriu pentru întreg volumul, consider eu, mai ales că ramificaţiile sale se extind şi în alte poeme dintre care cel mai explicit mi se pare DE DRAGOSTE, care are adăugat, pe pagină, un „P.S.: Să facem loc veșniciei în noi!”

Asupra acestor „P. S.”-uri, pe care le întâlnim şi la alte poeme, vreau să zăbovesc puţin. Pe lângă noutatea lor în economia paginilor de poezie, ele ar putea fi lesne clasificate, unele drept haiku-uri, altele drept consideraţii al căror rost este să dubleze oarecum ideea poemului. Şi nu numai atât: n-am mai întâlnit cărţi de poezie contemporană, mai bine zis poeme contemporane realizate aşa, ceea ce dă cărţii şi nota de originalitate atât de căutată azi în lumea poeziei actuale.

„Când întemeiezi biblioteci, pregăteşti hambare publice, strângi rezerve menite să preîntâmpine o iarnă a spiritului.”, spunea Marguerite Yourcenar. Aceeaşi credinţă o găsim exprimată în DOAR POETUL, poem cuprins în cartea de faţă. Căci numai poeţii (scriitorii) sunt în stare de idealismul necesar strângerii de rezerve menite să preîntâmpine ierni ale spiritului – şi aici trebuie să remarcăm şi latura religioasă a unor poeme, în legătură directă cu titlul cărţii, POEME PRINTRE STELE.

Dar Gabriela Verban – (Vişan) nu se apleacă îngăduitor doar asupra temelor familiare (iubirea, religia, timpul etc.), dânsa se exprimă şi pe o coordonată neaşteptată în: DĂ-MI CUVÂNT, PENTRU MARTIRI (omagiu Sfinților Martiri şi Mărturisitori Români din închisorile comuniste) spunând cutremurător:

„Încă

Port în mine

Memoria acestui pământ” (…)

Redau aici şi „P. S.”-ul, pentru a exemplifica importanţa acestei teme, dezbătută de obicei de politicieni (şi din ce în ce mai rar, de istorici):

„P.S.: Dacă nu suntem capabili să-i cinstim și

să-i iubim, măcar să ne respectăm martirii care au trăit, au suferit și au murit pentru noi toți, fiindcă pe toți ne-au iubit! Să nu-i uităm; vom fi mereu demni ca nație, în măsura în care ne vom rememora martirii!”

Insist asupra acestui poem datorită blândeţii exprimării, detaşată de frazele sforăitoare şi deseori mult prea strigate în gura mare (aşa se demonetizează o temă majoră!).

Poate şi frecventele apeluri către dumnezeire în- dulcesc oarecum tentaţia umană a autoarei de-a fi „în rând cu lumea” (respectiv de-a ţipa, striga, răcni liric, de-a se face auzită cu orice preţ, cum se întâmplă în zilele noastre). Poate că, filtrate printr-o prismă a sufletului, cuvintele îşi capătă sonoritatea corectă, ca şi în NINGE, DOAMNE PESTE LUME, poem pe care-l redau integral datorită excepţionalei sale muzicalităţi:

„Ninge, Doamne

Peste lume Pur, curat Imaculat

Ninge-ne cu cele bune Și ne scoate din păcat. Ninge, Doamne

Peste lume

Cu fulgi moi Să nu mă pier,

Printre ei mai cerne-anume Bucățele mici de cer… Ninge-ne dens

Cu iubire,

Curățind întreaga fire…

Ninge Doamne, peste lume…”

Fascinant şi liniştitor, volumul de versuri POEME PRINTRE STELE al Gabrielei Verban-(Vişan) aduce în prim plan un demers liric ce tuşează ignoranţa şi alergătura comună după valori nepotrivite în context universal. Astfel, iese în evidenţă bucuria de-a te axa pe valori corecte. Şi merită lăudată strădania autoarei de-a ne reaminti dimensiunea simplităţii omeneşti, a arealului cert spre care să tindem în pofida catastrofalului social ce ne solicită zi de zi, consumându-ne timpul. Iar timpul… Din vieţile noastre îl pierdem.

Ioan Adrian MIRONOV

Este una dintre cele mai prestidigioase școli din oraș, dar și una dintre cele mai frumoase și mai doatate.

Este o bucurie pentru orice părinte să-și înscrie copilul aici. Este o bucurie pentru profesori și pentru elevi. Prima oară când am intrat în această școală m-am lovit de un aer occidental. Elevi conștiincioși, profesori interesați de ceea ce fac și un edil căruia i-a păsat și dacă i-a păsat a și arătat asta. Pentru că, așa cum am mai spus, toate școlile din Mioveni arată desprinse dintr-o altă lume. Și o repet și pe asta: dacă în Mioveni se poate, în alte locuri de ce este imposibil?

Sigur că pe parcurs voi reveni cu detalii.

Dar până atunci vă anunț că marți, 22 Martie, Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni în parteneriat cu Primăria Orașului Mioveni, cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, va merge la cele două licee pentru a le explica copiilor de ce este importantă apa pentru natură și organism.

Știu că momentan imaginile sunt prea puține, dar vă rog să vă bucurați de această școală minunată.

Sâmbătă 19 Martie sunteți cu toții invitați în centrul orașului Mioveni, între 20:30-21:30 pentru a sărbători Ora Pământului. Acesta este un eveniment internațional organizat în fiecare an, în luna martie, de Asociația de Dezvoltare Durabilă pentru Tineret Mioveni . Parteneri ai evenimentului sunt Primăria Orașului Mioveni și Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni.

Evenimentul are drept scop sensibilizarea populației în privința emisiilor de dioxid de carbon ce se produc în atmosferă la producerea energiei electrice. Așa că între 20:30-21:30 toate luminile din Orașul Mioveni se vor stinge și se vor ridica lampioane. În felul acesta fiecare țară de pe glob speră ca locuitorii să înțeleagă că folosirea energiei în mod abuziv nu este bună, iar noi avem datoria de-a salva planeta, măcar să încercăm.