Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Oana Mujea Blog - scriitoare/blogger
Scriu
Gramatică
Recenzii și baliverne
Handicap politic
Iolanda
Promovare
Despre
Mintea mea
  • Scriu
  • Gramatică
  • Recenzii și baliverne
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Promovare
  • Despre
  • Mintea mea
Handicap politic

Din mijlocul unui miting! Acel miting care vă ucide!

June 11, 2018by Oana MujeaNo Comments

O să încep simplu. Trei nebuni din Argeș, îmbrăcați necorespunzător, au spus NU ABUZURILOR! Pe banii lor, cu metroul, cu o oprire la KFC și multă dispoziție de-a spune “NU”. De ce? Pentru că am vrut să se vadă că se poate. Mulți, enorm de mulți oameni ar fi venit, dar nici în autocare nu ai cum să-i bagi pe toți și nici să umpli Bucureștiul de mașini nu e chiar o grozăvie. Cu toate că oltenii au venit cu mașinile proprii cu sutele. Încă de la intrare era plin de OT, DB, VL. Pentru o clipă chiar ne-am întrebat dacă nu cumva am intrat în altă zonă.

 

Ciudat, parol mon cher, dar nu mirosea nimeni în jurul meu, nu înjura nimeni – asta dacă nu-l pun la socoteală pe Dan și pe mine cu girafa mă-sii, nu instiga nimeni la ură. Oamenii erau spălați, normali, tineri, de vârsta a doua sau a treia. Normal, ca în orice societate. Cine o tot ține că moși, babe, etc, asta aveți și voi acasă printre părinți și bunici.

Da, adevărat că acolo unde am fost noi, pe la mijloc pe undeva, nu se auzea foarte bine. Sonorizarea a lăsat de dorit. Lumea s-ar fi manifestat și mai în spate dacă ar fi putut. Își doreau. Toți încercau să audă ce se scandează, dar na, cred că nici ei nu s-au așteptat la atâția oameni (organizatorii). Știu, da, “penali”, psd-iști și “analfabeți”, că doar astea trei cuvinte le știu rezistenții.

Am stat patru ore în picioare pentru că oricum nu mai aveam pe unde trece. Cu riscul de-a fi luați drept rezistenți nu ne-am îmbrăcat în alb, de ce, pentru că – eu, cel puțin – am vrut să demonstrez că se poate în orice culoare și mi-ar fi fost greu să-i identific pe cei cu care am plecat la drum. Nu am fost acolo pentru partidele politice. Avem prieteni în toate cele trei partide care au fost la miting: PSD, ALDE și PNȚCD, da, sigur că i-am sunat, pentru că ne-a fost teamă, cel puțin mie, că ne vor lua jandarmii drept rezistenți și aveam nevoie de ei să garanteze pentru noi. E normal, e firesc.

Da, în urma acestui miting au rămas gunoaie, așa cum au rămas și în februarie după Rezist.

Am fost acolo pentru că putem da și noi un semnal de alarmă, putem spune și noi NU ABUZURILOR DIN JUSTIȚIE! și putem fi mai civilizați decât tinerii frumoși și liberi.

Și acum aș dori să vă întreb ceva: Țara asta a fost clădită de cei care muncesc pământul, de ciobani, moți, oameni care au transpirat fizic sau cei care s-au bășit intelectual? Nu mă impresionează diplomele voastre plătite. Vreți să le vedeți pe ale mele sau pe ale celor care au fost acolo cu mine? Nu-i bai, avem și noi, dar ați jignit omul simplu, țăranul, cel care sapă, ară sau stă cu animalele la pășunat. Vă pute? Vă cred. Doar că vedeți voi, intelectualii adevărați intrau în rahatul vacilor și munceau lângă țărani, nu se fereau să facă bube în palme și nu de la labă, de la muncă. Intelectualii adevărați au trăit și au descris viața satului, viața acelor oameni care vă țin pe voi zi de zi. Acei oameni cărora vreți să le opriți pensiile. Tocmai de aia sper să le apucați și voi și să vină din urmă o altă rezistență care să nu vă mai asigure bătrânețea.

Absolut că au fost oameni din toate categoriile sociale. Absolut că așa e în orice țară a acestei lumi. Și dacă voi aveți dreptul să manifestați ilegal, avem și noi dreptul, fie că facem parte din politic sau nu, să o facem legal. Iar un miting nu e un protest și așa cum zicea cineva că dacă protestezi n-ai nevoie de legalitate. În cazul ăsta eu zic să ne dăm în cap unii altora dacă asta e mentalitatea haștag.

În mijlocul lor nu am simțit ură, înverșunare. Din contră. S-a râs, s-a glumit, ba chiar s-a râs pe seama liderilor, dar nimeni nu a mai zâmbit când a fost vorba de Codruța sau Werner, asta este diferența. Ei pot face mișto de liderii lor, pot să nu fie de acord cu ei, dar cu un lucru au fost toți de acord acolo, cel puțin în preajma mea, ABUZURILE nu trebuie să mai fie.

115 achitări doar în prima parte a anului? E jenant să reziști cu atâția oameni care au fost achitați în ciuda protocoalelor.

Și da, cele mai rele pe lume sunt aceste protocoale. Pe care sunt convinsă că le înțelegeți, chiar dacă faceți facultăți dubioase sau dacă nu sunt dubioase dați multe șpăgi să ieșiți și voi oameni. Eu vreau să cred că înțelegeți cu adevărat, doar că sunteți ai dracu’, dacă nu pricepeți atunci e clar o problemă și nu la oamenii ăștia, la voi.

Și da, din nou, dacă mâine unul singur zice să dărâmăm DNA-ul eu merg acolo și o fac.

Dar totuși, nu uitați domnilor politicieni, poporul încă o dată v-a dat încrederea. Legile alea ale justiției trebuie să iasă. Ați sacrificat aiurea niște oameni care au spus ce au gândit (Cătălin Rădulescu), Putin a făcut la fel când a venit rezistul vreo trei minute, a pus furtunul pe ei că poate le era cald. Dacă nici acum, atunci totul e degeaba.

P.S: Rog liberalii anonimi din Argeș – am înțeles, ingineri liberali anonimi – să nu mai încerce să-și facă reclamă pe seama mea, că poate, poate ies și ei la suprafață. Așa cum v-am spus și ieri, un nimeni nu poate ajunge nici măcara pe un blog, zău, până una alta, singurul prost din tagmă de care aș putea să scriu în silă e Orban, restul nu existați nici ca nume, nici ca oameni. Bine, nici individul mai sus menționat nu există ca om, dar are nume 😉

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mintea mea cu ale ei, Uncategorized

O lume nebună…

May 6, 2018by Oana MujeaNo Comments

De la un timp observ, doar atât. Observ fără să mai dau sfaturi sau să mă mai bag. Mi-am dat seama că orice ai face, oricum ai face, oamenii nu sunt niciodată mulțumiți. Așa că, fără să-mi propun, m-am retras cumva într-un colț și observ. Da, trăim într-o lume absolut dementă. De ce am zis nebună? O lume în care orice lucru normal trebuie despicat în patru, opt, șaisprezece – așa, ca fibra optică. Nu mai știm să ne bucurăm de normalitate. Trebuie să facem din ea un monument de nebunie. Mai e ceva normal? Oho, habar nu aveți. Sunt atâtea și atâtea lucruri care țin de normalul nostru de zi cu zi, dar nu mai vedem. Păi ce?, mai avem timp? Nu, pentru că nici nu vrem să ne facem. Măcar eu recunosc, nu mai vreau timp pentru nimic.

Nu mai vreau libere fără explicații importante. M-am săturat de ele. Pe bune, ce 1 Mai și 1 Iunie? Ziua nebuniei mondiale? Uite, astea nu mi se par normale. Oamenii așteaptă cu disperare și înfrigurare orice motiv pentru a fi liberi. Bine, bine, n-am nimic împotrivă, dar chiar dacă o luăm pe urma francezilor, știți că ăia în cele câteva zile de muncă pe săptămână chiar muncesc? Nu dorm pe birouri, nu pleacă toată ziua în pauza de masă, nu găsesc motive să se învoiască din oră în oră. Noi avem libere, avem învoiri, avem pauze, avem de toate, numai cu munca nu prea le avem. Da, știu, suntem un popor boem.

Dar când vine vorba de bârfă s-a terminat cu boemia. Ne vine așa un chef de rar s-a mai văzut pe lume. Mai, mai că am și munci dacă n-am fi ocupați să aruncăm cu bățul în altă curte.

Nu, nu e vina noastră ca nație, observ că e o chestie general valabilă. Dacă e cu răutate, vrem, dacă e cu normalitate, ne plictisim.

Avem pietre, aruncăm, nu avem, le fabricăm. Păi nu putem noi? Nu suntem noi rasa superioară a Pământului ăsta? – Cât ne-o mai suporta – Noi nu ucidem pentru supraviețuire, o facem din pură plăcere. Oh, și ce ne mai place. Cum să nu ne placă. Dar ne place și mai mult să torturăm și să scoatem oamenii în piața publică să dăm cu pietre până își dă ultima suflare.

Părerea mea, nu ne mai merităm locul pe pământ și s-a dus dracu’ teoria cu rasa superioară. Noi suntem rasa distructivă.

Mintea mea cu ale ei

Reducerile noastre și reducerile lor – sau cum să te bați pe produse

March 17, 2018by Oana MujeaNo Comments

Nu om avea noi autostrăzi, dar nici nebunie care să depășească cotele Dunării.

Că tot vorbeam de diferența dintre noi și ei. Noi România și ei oricare. Doar că acum vorbesc strict de America, nu că în Germania nu aș fi văzut ceva asemănător.

Repet, m-am săturat de vestita expresie: “Numai în România”. Frații mei, măcar pe noi – pe unii dintre noi – Ceaușescu ne-a lecuit de cozi. Cu ceva timp în urmă am fost la Veneția unde toată lumea stătea la cozi kilometrice să vadă catedrala din Piața San Marco. Nu de alta, zic localnicii, dar nu știi când se scufundă. Corect. Nu știi când, dar măcar așa faci și tu niște scufundări sperând să nu te mai lovești de alții. Românii, unii mai răbdători, stăteau la coadă, dar prea puțini. Până și eu am fost unul dintre aceia care au zis “data viitoare că nu mi-am mâncat copilăria la coadă la lapte să stau acum să văd niște pereți pictați”.

Aveți impresia că atunci când vin tiruri cu ajutoare în România se înghesuie lumea ca la pomul lăudat. Adevărul e că mai mult de câteva zeci de persoane, majoritatea pensionari, pe care-i înțeleg, abia le ajunge de azi pe mâine, nu prea. Ei n-au avut noroc de pensii speciale, Ghinion, măi Werner. Dar credeți sau nu, Americanii ne dau clasă la capitolul ăsta.

Poza de mai sus este surprinsă la unul dintre mall-urile lor (SUA). Evident, deschiderea venind și cu reduceri considerabile. Ăia se bat ca nebunii pe orice rahat cât vine vorba de reduceri. Nu știu prin câte magazine românești când se anunță reduceri se dă și buzna. Eu nu prea am văzut, cel puțin nu în Pitești. Eh, s-au mai dus douăzeci, treizeci de oameni, dar nu toți au și cumpărat. Nouă ne mai place să căscăm și gura, fie vorba între noi.

Nu, România e încă la un stadiu decent. Și, cum spunea cineva – iertat să-mi fie dar am uitat cine – “Îmi e și frică cu adevărat să avem autostrăzi că vom muri pe capete, noi nu știm să fim civilizați în trafic și îi dăm talpă”. Iar aici pot fi de acord gândindu-mă la vestitul pod bucureștean început de Băsescu și terminat de Oprescu. Vreo săptămână, bietul pod, a fost obiect de pelerinaj, nicidecum mijloc de circulație. Sigur, până au înțeles oamenii că pot să-l folosească și nu e țeapă.

Înainte de-a tot spune că doar la noi se întâmplă, zic eu, hai să fim ușurel informați cu ce se mai întâmplă și pe la alții. Cu părere de rău vă spun că nici în țara lui Merkel nu curge lapte și miere, decât dacă asta vă doriți voi să vedeți.

Da, normal, la noi corupția e mai mare și ne-o dăm la gioale unii altora. Că dacă vine unul cu o lege bună, de invide, neputință, o respingem dă-o dracu’ sau ieșim în stradă pentru că suntem niște găini fără creier (scuze pleonasmul).

Cât despre servicii… eh, da, din astea, la nivel de sub țărișoara noastră am văzut și în Italia, și în Belgia, Veneția, Viena și nu mai enumăr. Categoric, cele mai bune le-am văzut la Chișinău, Israel și Turcia. Da, în astea trei locații ești deja în civilizație. Dar mai lăsați-mă cu o țară ca afară că nu sunt nici ăia mai breji. În Roma la cinci stele se purtau de parcă n-ar fi avut niciuna, să nu vă mai povestesc de jegul ce trona în camere. Și zău că nu au avut de gând să-l deranjeze, așa că m-am mutat eu la patru stele curate. Și multe, și multe. Voi ori n-ați ieșit decât până la bulgari în viața voastră, ori, pur și simplu, sunteți ai dracu’ pentru că puteți.

Mintea mea cu ale ei

Eu nu vă vând, vă dau degeaba

January 9, 2018by Oana MujeaNo Comments

Există trei categorii de oameni pe lumea asta pe care i-aș da oricui i-ar vrea fără nici o monedă de schimb. Dacă-mi vine unul mâine și zice că vrea să afle totul, dar totul despre X, o fac moca, că prea m-ați vândut voi pe mine stav’ar în gât.

Am înțeles că le stau unora în gât ca o băutură puturoasă, dar n-am înțeles și motivul. Nu că ar conta. Știu și eu când ți se pune pe cineva și asta e viața, dar măcar eu îmi văd de treabă și, din nou, asta e viața. Ei nu, nici măcar nu s-ar gândi să-și vadă de drumul lor. Gata, li s-a pus. Ori că sunt prea slabă, ori că sunt prea arogantă, ori că nu știu ce mai am eu – cu toate că ei au să se și îngroape – și nu le mai ajunge lor. Și atunci începe tocatul pe la “alte mese”, că doar nu or rămâne oamenii cu dureri în suflet în ceea ce mă privește. Deci jur, pe voi vă dau gratis oricând, oricui, oriunde.

Mai există și cealaltă categorie: cei care le știu pe toate și nu ascultă niciun fel de argument împotriva științei lor. Perfect. Îmi e indiferent. Rămâneți căpoși până vă explodează fărâma aia de creier. Nu e bai. Dar, așa, ca fapt divers, s-ar putea să nu fiți singurii din universul ăsta care au dreptate. Adică un argument contra nu e rău din când în când și n-ar fi rău nici să-l ascultați/citiți până la capăt. Nu de alta, dar nu sunteți unicii cu păreri pe lume. Și pe voi v-aș da gratis pentru că sunt sătulă de umani bătuți în cap.

Și, la final, cei care nu îți dau dreptul, sub nicio formă, dar sub nicio formă, să gândești altfel decât ei. Nu, nene, dacă ei consideră că trebuie făcut genocid în țara asta și eu îmi doresc exact opusul, clar, dar clar de tot, sunt o dobitoacă blondă cu un singur neuron – mă rog, n-ar fi prea departe, dar lăsați-mă să fiu cum vreau eu. Nu mai încercați să mă convingeți de lucruri absurde. Nu mai încercați să-mi schimbați idei. Am capacitatea de-a vă asculta, uneori, prin anumite puncte, chiar vă pot da și dreptate, doar că eu sunt eu și am credințele mele. În plus, spre deosebire de voi care vă schimbați după cum bate vântul eu rămân la fel. Nu pot #Rezist pentru că nu suport chestiile “spontan” organizate și nici ideea de-a nu lăsa magistrații să răspundă în fața legii. Nu pot #Rezist pentru că oricare ar veni la putere o va lua de la capăt și m-am săturat de legi scrise pe genunchi, doar că atunci, culmea, nu va mai rezista nimeni de rușine.

Dacă eu cred într-un proiect și voi nu, asta e, ghinion, cu toate că fiecare avem dreptul de-a crede ce dorim. Bine, dacă am mai și citi, măcar printre rânduri ce vrea acel proiect și am mai și înțelege, cine știe… dar chiar așa, cine știe. Dar dacă doar ne luăm unii după alții ca oile ce sens are?

Pe voi nu v-aș vinde, pentru că oile nu sunt la mare căutare. Vă las așa să faceți ce vă trece prin cap. Când se va schimba trendul vă veți roti și voi. Și ăștia din fruntea țării de asta au nevoie, de oameni care știu cum și când să se rotească. Așa vă vor. Ce rost are să vă vând eu când o faceți singuri, chiar din credință. Doar atât, hai să-i lăsăm și pe ‘ăilalți să gândească altfel că de aia suntem diferiți, din fericire, vorba reclamei.

Și cu asta să ne grăbim spre IPJ că avem treabă 😉

Mintea mea cu ale ei

Trăim într-o societată bolnavă sufletește.

April 13, 2016by Oana Mujea1 Comment

societate

 

Lista totală a nemulțumirii umane nu există. Adevărul e că noi avem ceva cu noi. Ne maltratăm prin gânduri, gesturi, vorbe, fapte. Ne facem scenarii pe care mai apoi le aplicăm, indiferent că ele au sau nu legătură cu realitatea. Avem tendința de-a da vina pe altul pentru propriile greșeli. Firește, mai există și acele cazuri în care te bazezi pe cineva și constați că mai bine nu.

Habar nu am, dar dacă am învățat ceva până la vârsta asta este că nu te poți baza decât pe tine, dacă poți bine, dacă nu, nu e nici o rușine să recunoști. Mi se pare mai rușinos să te bați cu pumnii în piept că poți, iar pe parcurs să constați că lucrurile nu stau chiar așa. Îi încurci și pe alții, te încurci și pe tine.

Dar adevăratul subiect e cum ne-o dăm la închieturi unii altora. Asta parcă n-ar suna atât de rău dacă, de cele mai multe ori, n-am aștepta momentul în care celălalt să nu observe. Datul pe la spate și privirea de pisică blândă este adevărata problemă. Pentru că am devenit răzbunători, așteptăm momentul și “ucidem”. Iar pentru mine crima spirituală e mai gravă decât dacă ai băga cuțitul și ai termina problema.

Din păcate distrugem suflete umane. Avem suflete distruse de alți oameni. Presupun că acesta este și motivul pentru care începem să mușcăm până la os și dincolo de el. Trăim în această societate care ne întoarce unii împotriva altora. O societate bolnavă, în primul rând, sufletește. Nu mai crezi în nimeni, în nimic, nu înțelegi ce rost mai ai, nu te mai simți parte integrată a acestui pământ. Suntem veșnic nemulțumiți pentru că nu putem trăi doar noi cu noi. Nu știm să facem asta și, chiar dacă unii știu, tot ne lovim de acel mediu de la școală, job etc.

Eu recunosc, nu pot gândi în condiții de stres permanent. Dacă aș fi lăsată în pace, liniștită, aș muta munții. Singură. Numai să nu mi se pună piedici. Nu sunt Hercules, nu sunt nevoită să fac cele douăsprezece munci pentru a ajunge în Olimp. Sunt muritor, pot face munci, dar nu pentru a-mi câștiga un loc pe cel mai important munte. Dar lăsați-mă să le fac.

Ca mine or fi mulți. Dacă tot timpul suntem împinși, bârfiți, bruscați, nu mai vrem, nu ne mai arde, nu mai putem. E firesc. Și decât să fac lucrurile în scârbă mai bine nu le fac. Mi se pare oarecum echitabil. Nu, eu, personal, nu-mi pot distruge sufletul, nu vreau să devin un câine turbat, doar pentru că cei din jurul meu au rabie. Refuz. Refuz să fiu ca oricine altcineva. Eu vreau să fiu eu așa cum sunt, cu bune și rele.

Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

Într-o țară în care doar succesul și banii contează…

February 18, 2016by Oana MujeaNo Comments

om-de-valoare

… valoarea umană nu mai reprezintă nimic.

Din păcate noi trăim într-o astfel de țară. Țara în care judecăm, ne bucurăm de răul altuia, ne hrănim cu circ ieftin și adunăm ură și prostie. Asta este ceea ce am vrut noi să fie, pentru că fiecare în parte a contribuit la starea asta de încordare.

Diferența dintre noi și restul.

Zilele trecute mi-au venit niște prieteni care stau în Anglia. Calmi, radioși, veseli, cu durere doar că, momentan, nu își pot lua copilul cu ei. Dozer, ca să-i spun și eu ca englezii, mi-a spus că acolo e mereu calm. Nu are motive să se enerveze chiar dacă muncește mult. Oamenii nu sunt ca aici. Nu există mâncătoria asta. Când a venit în țară s-a zburlit la o puștoaică care încerca să facă reclamă la țigări, ulterior și-a cerut scuze. Așa cum a spus și el “ăștia parcă dau cu ceva prafuri în aer”.

Aș completa spunând că noi ne dăm cu praf în ochi unul altuia, pentru că nu facem altceva decât să bârfim și să ne uităm la ce face celălalt. Nu ne mai apărăm ograda noastră fiind prea preocupați să o distrugem pe a celuilalt. Prostia și răutatea asta ne face pe toți să devenim fiare, am uitat complet de umanitate. Păcat, am pornit de la o istorie destul de zbuciumată și acum, în 2016, deja suntem cel mai dezbinat popor. Cred că ne-a dispărut total compasiunea, modestia și bunul simț. Poate că România nu mai e a noastră, e a lor.

Handicap politic

Nu are nici o legătură cu trustul media, problema e că nu vedeți fondul

February 16, 2016by Oana MujeaNo Comments

antene

Nu am să explic din nou că prostia nu doare și nu are limite. Nu am să explic din nou că nici un trust de presă, oricum s-ar numi el, nu ar trebui tratat ca un taliban cu bomba legată de piept. Nici măcar nu mă interesează în mod deosebit Antena unu, doi sau trei sau patru sau câte or fi. Nu asta e ideea. Ideea e simplă, simplă.

În primul rând, da, este o sentință dată de doi ani. Nu poți evacua nici măcar un om dintr-o casă de carton fără un preaviz. Prima greșeală ANAF. Apoi, ca o deviere, ANAF are impresia că e Dumnezeu pe pământ, ar trebui să fie supărați cei de la DNA. Antenele sunt dispuse să plătească chirie, ceea ce ar însemna bani pentru stat, dar nu, pentru că de fapt cei de la ANAF sau de mai sus știu deja cum să scoată profit din sediile alea. Apoi mai e vorba de alea cinci zile. Hai să fim serioși! Și când vinzi un apartament ceri o lună să îți poți lua catrafusele. Asta înseamnă alți bani pierduți. Le-ar trebui pe puțin șase luni să se mute într-un sediu nou și multe miliarde pierdute. Și pentru antene, dar și pentru stat.

Prostia, răutatea și invidia vă fac să jubilați. Nu-i problemă, cineva are grijă mereu ca lucrurile să se schimbe. Vă bucurați acum că sunt antenele evacuate cum v-ați bucurat și că se închide OTV-ul. Foarte bine, fiți fericiți în micimea voastră, pentru că într-o zi veți realiza, poate, cât de nesemnificativi sunteți. Cum vă bucurați ca niște maimuțe fără creier când o industrie este pusă la pământ, când bugetul pierde bani și când legile sunt respectate doar atunci când se vrea.

Dacă era vorba de Realitatea, B1, RTV sau orice alt trust aș fi reacționat la fel, pentru că nu e vorba de o evacuare. Se putea face un plan amiabil pentru ca cei care își desfășoară activitatea acolo să se mute ușor, ușor. Nu, este vorba doar de circ ieftin. Asta vă hrănește. Și de data asta nu vă dă nici pâine. Dacă asta e țara în care vreți să trăiți și vă place circul atunci vă meritați soarta. Și mi se rupe în mod elegant că o să-mi săriți în cap cu argumente care nu-și au locul. E bine când vă spală ONG-urile creierii, spre deosebire de ONG-uri cu televiziunea încă aveți opțiunea telecomenzii. Așa cum eu am doi ani încheiați de când nu mă mai uit la nici un post de știri, la fel ați putea și voi. Sau, dacă ați fi mai deștepți decât mine, pentru a nu rămâne neinformați – eu recunosc că sunt neinformată – ați putea la fel de bine să vă uitați la toate și să vă alegeți informația care vă convine sau vă reprezintă.

Dar nu, trăim în țara în care dacă capra vecinului are de suferit noi sărim în sus de bucurie. Bravo! Bravo! Și mai ziceți de ruși, păi nici Putin, cu tot comunismul lui, nu e atât de handicapat. Dar noi suntem. Toți, în cor. A, da, știu, vor veni acele comentarii care vor spune că eu sunt. Da, bine, sunt handicapată, dar măcar mai am un neuron care funcționează, ai voștri sunt toți morți. Hai, pa, Români de nimic!

Mintea mea cu ale ei

Cele două feluri de bărbați

January 27, 2016by Oana MujeaNo Comments

Da, nu vă imaginați că sunt toți la fel, sunt pe categorii. Unii și ceilalți, oameni și ei, dar aș avea îndoieli uneori. Vorba Iolandei Știreanu, bărbații sunt făcuți pentru a fi sclavi și, oarecum, în felul lor, chiar sunt. Oricât de bărbați s-ar crede, când le atingi slăbiciunile, nici cea mai pisi femeie nu face așa urât. Secretul e următorul, bărbatul e și acela care bârfește de două ori mai mult decât nevasta sau amanta, dar și acela căruia nu-i scoți un cuvânt nici dacă îl torturezi.

Sincer nu știu pe care l-aș prefera. Dintr-un punct de vedere pe al doilea, desigur, ca partener de viață, dar nu mi-ar conveni în totalitate, pentru că femeia oricum are acel simț pe care el nu-l deține sau, cel puțin, 90% dintre ei nu-l dețin. Așa că dacă aș simți că a făcut ceva și n-aș putea scoate de la el acel “ce” cu siguranță m-ar scoate din minți.

Sigur, prima categorie e interesantă prietenește vorbind. Dacă vrei să afli ceva nici măcar nu trebuie să întrebi, ți se va spune, așa, pur și simplu. Face cum face și duce subiectul acolo unde îl doare. Firește că ție nu-ți pasă, adică e mult mai tragic dacă îți rupi o unghie decât bârfa lui ieftină, dar, pentru că e și aici un dar, dar până la urmă pot fi și chestii interesante. Că doar știți cum se spune, nu există idei proaste ci doar idei care nu pot fi folosite, dar chiar și din acelea, la un moment dat, când le vine timpul, s-ar putea crea ceva de genul unui premiu Nobel. Nu ar fi o noutate. Cam așa e și cu bârfa. Faptul că mie îmi intră pe o ureche și-mi iese pe alta nu se pune, dar nu mă luați de exemplu. Sunt femei care știu să asculte și să folosească informația de la această primă categorie masculină. După ce o ambalează – pentru că să fim serioși, femeile sunt maestre în a ambala un răhățel pentru a-l face să pară unul imens – bârfa e transmisă mai departe, dar denaturată.

Ho, ho, nu doar femeile transmit bârfa mai departe în mod denaturat, oricum maeștri absoluți tot bărbații sunt, doar că ei o fac cu naivitate, pe când femeia o face cu răutate pentru a atinge un scop. Sunt femei în viața unei alte femei pe care le poți număra pe degete la capitolul încredere. Unui bărbat parcă îi mai poți ierta, serios, nu ai încredere totală în numărul de neuroni deținuți și apoi știm cu toții cam unde se duc neuronii lor și care e organul gânditor – repet, nu e valabil chiar pentru toți, dar chiar și aceia care își pun mintea în funcțiune pot fi corupți de “diavol”. Indiferent de unde s-ar îmbrăca diavolul, serios.

Nu, până la urmă, să recunoaștem, bărbații sunt cei sensibili, vor romantism, visează povești de iubire cu puștoaice care să-i iubească sincer – serios? cât de naiv. Femeile ori iubesc, ori vor să se ridice pe “cadavrul” tău. Aș putea da mii de exemple văzute cu ochii mei, dar asta ar însemna să mânii multă lume, iar adevărul doare. Spune-i omului adevărul și te va urî, spune-i o minciună și te va pupa. Cam așa stă treaba. Cam așa stă treaba și cu bărbații, și cu femeile. Nu, nu poți cataloga un sex sau altul ca a fi la fel. Nimeni nu-i la fel. Oricum, ideea e simplă, oricât de mult s-ar murdări un lucru, până la urmă poate fi curățat la loc, chiar dacă durează mai mult. Doar că ar trebui să țineți cont că lumea nu uită ușor că acel lucru a fost murdar, chiar dacă acum e apretat și alb ca raiul.

Handicap politic, Mintea mea cu ale ei

O fi legal ca unii să trăiască degeaba?

January 25, 2016by Oana MujeaNo Comments

 

Nu știu, nu sunt (încă) dictator. Nu sunt nici judecătorul suprem, care o fi el. Nu sunt decât eu. Dar mă întreb dacă tot sunt atâtea lucruri ilegale pe lumea asta, de ce dracului e legal ca unii să trăiască așa, doar pentru că pot.

Și nu mă luați cu aia că mama proștilor e mereu gravidă, pentru că nu are legătură. Eu înțeleg răutatea. O înțeleg din plin în cazul în care cineva și-o cere. I-o dai până la urmă, oricât de răbdător ai fi. Dar e normal să oferi răutate gratuită doar pentru că poți? Dragii mei, ceea ce nu înțelegeți voi e că nu sunteți nemuritori, nimeni nu e. Eu nu știu dacă ce a scris Dante (sigur, asta dacă ați auzit de el că mie îmi e prea somn acum să vă povestesc) e măcar aproape de adevăr. Dar dacă e, fără supărare, unii dintre voi, cât de bine ar duce-o aici și cât de bine s-ar simți făcând rău gratis, așa, moca, de pomană, vorba aia, dacă tot ești în drum de ce nu, dar dincolo, dacă o exista… nu știu ce să zic.

Adică să fim serioși, în Grecia antică era ilegal să te naști urât sau handicapat, de aia au creat ei povestea aia frumoasă cu Labirintul Minotaurului, care chiar există, doar că sigur că nu exista nici un minotaur și nici măcar un tăuraș. Acolo erau aruncați cei mai sus amintiți. Eu n-am nici o problemă, din contră, cu cei urâți sau handicapați, dar cu cei proști, da, da, da.

Știu, știu, să conduci o țară sau chiar un orășel, prostimea e soluția, pentru că ei sunt cei pe care îi faci să meargă cum vrea respectivul. Dar dacă am trăi într-o societate normală – și chiar mă refer la nivel mondial – dacă ai avea IQ-ul mai mic de o sută sau ai fi rău în mod gratuit, ar trebui să se facă un fel de Insula Elena (pentru cei care au mai auzit, în trecere, de Napoleon) și să fie ținuți acolo. Sau, poate, un alt Alcatraz. Nu, să nu fie maltratați, nu are sens, o fac singuri și pe pielea lor, dar și pe a altora. Și cu asta, basta.

Scriptics

Scriptics

Reclame

Cel.ro

Postări recente

  • Iohannis, banii și angajații
  • Acasă! Unde este locul ăsta?
  • ȘI TOTUȘI UNII MAI CUVÂNTĂ
  • O SĂ MOR DE LA CAP: CUM, MĂ, CU CE I-A SERVIT VIORICA DĂNCILĂ PE EUROPENI? CUM?
  • Degeaba sunt unul dintre oamenii care reprezintă Argeșul la nivel național și chiar mai mult.

Jucătorul

Scriptics

Miercuri o să mori

Scriptics

Blogroll

Vali Badea
Magazin Fashion
Ema Pirciu
Gazeta de pe perete

Comentarii recente

  • Libby on Cam așa cu manipularea
  • Mihaela on Când strigi hoții și iei bani de la hoți nu te numești complice?
  • Lol on Nu mai abandonati cainii
  • Oana Mujea on Vreau un Putin Președinte
  • Dado on Vreau un Putin Președinte

Categorii

  • Gramatică
  • Handicap politic
  • Iolanda
  • Lifestyle
  • Mintea mea cu ale ei
  • Photography
  • Promovare
  • Recenzii și baliverne
  • Scriu
  • Travel
  • Uncategorized

Reclame

Cel.ro

Caută

Arhive

  • September 2019
  • August 2019
  • January 2019
  • November 2018
  • October 2018
  • August 2018
  • June 2018
  • May 2018
  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015

© 2016 copyright Oana Mujea
Powered By Scriptics