P.S – Da, știu, e la final, dar după somnifere, prefer să spun că nu sunt complet lucidă să scriu chiar corect. Cu scuzele de rigoare. E ca drogul sau ce vreți voi, vodka, na

Mi-am propus – ba chiar aveam chef – în seara asta să ies din casă. N-a fost să fie. Am realizat – nu că nu mi-aș fi pus problema de mult, că e mai bine feministă, lesbiană, singură, dar nu lângă oameni cărora nu le pasă. Dacă nu te bazezi pe tine, pe restul o faci degeaba. Absolut, după aproape două luni de antibiotice, probabil că te apucă și depresia și nu ai pe nimeni pentru asta. Pentru că oamenilor le pasă doar să-i asculți, nu să te asculte. E o stare letargie, combinată cu mai multe.

Probabil, nu, nu e probabil, e sigur, oamenii sunt interesați să fac doar ce vor ei, nimeni nu se gândește la ce vreu eu. Ține-l în frâu pe ăla care are idei și ție ni-ți convin (ideile, desigur). Nu putem fi liberi, nu avem nicio șansă. În niciun fel. Mă gândesc doar la oamenii ăia pe care familia mea i-a ajutat fără niciun interes. Da, da, deputați care mâncau la noi în casă, desigur, înainte să intre în funcții. Instituții publice, cu aceeași directori, care au uitat, noraml, după ce și-au văzut sacii în căruță. Oameni care acum se prefac că nici nu te mai cunosc. La ce bun, ați supt cât ați putu. Foști colegi care au încercat să mă facă pentru că m-au văzut mai proastă. De ce nu? Au dreptate băieții: femeile sunt proaste, dar proaste de bune și oricum lor nu le pasă, nu au niciun sentiment, decât unul vag, uneori, cândva. Și vă mai mirați de ce devenim feministe, lesbiene și vă urâm pe toți. Pentru că habar nu aveți să vă purtați nici cu omul care va ajutat.

Desigur, sunt primari care ar putea spune câte campanii de succes am făcut. Dar nu or s-o facă. Doar nu m-ar ajuta cu ceva. Dar sunt mieroși, îți dau senzația că poate, poate. Înțeleg că proștii pot fi manipulați în timp ce alții abia supraviețuiesc și niciunul nu v-ați dat interesul măcar cu un post de femeie de serviciu să mă ajutați. Nu-i bai, să vă ajungă pe lumea cealalță. E blogul meu personal și vă puteți simți liberi să dezmințiți Dacă aveți curaj.

La fel e și în viața personală. Nimeni, nimeni nu va fi lângă tine. În cine să-ți pui bază? N-ai de ce. Mai sunt doi trei oameni, poate nu prieteni, dar care au inimă. Ei merită. Să le dau atât cât pot. Restul nu mai meritați nimic.

Bărbații acestei generații sunt toți la fel: depravați, le pasă doar de ei și berea lor. N-au nicio treabă cu durerea ta, cu probleme tale. Mă rog, poate nu e bere, ce o fi. Inumanitate. Asta e. Mi-am acceptat soarta. Ăștia sunteți indiferent de pătura socială. Sper să fiți fericiți, va veni momentul în care veți plăti. Ș nu, nu vă fac eu nimic, nu mai are rost. Există ceva acolo sus, de care vouă nu vă e frică, dar se va întoarce. Mulțumesc că ați fost așa, atfel nu aș fi învățat nimic. Da, e momentul să fiu doar eu. Atât. Da, și familia mea. Atât mai contează. Restul, pe cine dracu’ te poți baza? Pe nimeni. Ăștia suntem. Așa o să fiu și eu. Ajunge!