Recunosc! M-au învins!

Electoralele mă stresează. Mă enervează! Îmi vine să urlu. Dacă ar mai fi durat încă o săptămâna aș fi cedat.

Promisiuni de dreapta, de centru, de stânga. Nu că am avea așa ceva, dar vrem să credem că avem. Da, corect, oamenii sunt drăguți în campanie, o să le treacă după. Acum promit locuri de muncă, după nu vor exista, nu vă faceți speranțe – bine, sigur, sunt câteva excepții care s-au dovedit de-a lungul timpului.

Strict în Pitești toți vor să construiască spitale. Bine, nu toți, e unul care nu promite avioane. De ce ai construi alt spital într-un oraș care are deja destule și nu suntem în stare să le administrăm cum trebuie? Chiar dacă rămâne la nivel de promisiune, de ce nu vine nimeni să spună: “Iau Spitalul Bălcescu și-l fac boboc?”. Adică e mai logic.

Da, Mioveniul are nevoie de spital și se lucrează la el, doar nu or să dea oamenii mereu fuga la Pitești în jegul de la Județean. Nu cred că s-au schimbat multe de acum șase luni când am fost eu la maternitate. Numai mirosul și te ucide.

Să nu uităm de drumuri. Toți spun că vor asfalta. Pe bune? Până acum ce ați păzit? Ați așteptat să vină campania să vedeți gropile? Voi pe unde dracu’ circulați?

Dar dezinsecția? Avem șobolani în oraș. Avem gândaci cât casa. Avem o grămadă de care nimeni nu se ocupă. Degeaba facem stadioane, spitale, ozn-uri, dacă trăim într-un mediu holeric. Avem de toate, declarativ, dar nu avem nimic la drept vorbind. Pe asta cum o rezolvați? Nu știu dacă oamenii mai sunt la fel de tâmpi încât să creadă tot ce li se promite. Pentru că imediat după alegeri promisiunile nu se vor mai îndeplini.