Și oarecum sunt de acord cu el, într-o țară în care lumea nu mai citește, paradoxul e că se merge la târg – de obicei tot pentru mici și bere, dar lăsați omul să spere.

Însă, de data asta nu aveți voie să nu mergeți la stand Crime Scene Press. Surpriza cea mai mare vine chiar de la George Arion (iar o să mă bălăcărească Stelian Țurlea că am zis bine de domnul Arion :)) ), care, în sfârșit, a decis că merităm să ne scrie o carte. Și iat-o, este “Însoțitorii lui Iisus”. Nu am citit-o, dar pare destul de atipică pentru stilul dânsului. 

Firește că nici Stelian Țurlea nu se lasă mai prejos și aduce “Săptămâna nebună” direct în casele și sufletele dumneavoastră. Și, dacă îmi e permis, la același stand găsiți și cărțile mele, chiar dacă fără mine, eu promit că ne vedem la vară și le semnez pe toate, asta dacă vreți semnături că eu nu vreau neapărat să le dau 😀 Important să treceți pe la Crime Scene Press.

Autorul și opera a fast numită această fotografie de către junior și cred că ăsta e esențialul.

Însă nu numai autorii români sunt pe rafturile editurii, ci și cei străini. Pe unii îi așteptați de multă vreme, cu alții veți face cunoștință acum. Orice pasionat al genului va avea de unde alege. Tocmai de aceea vă spun să nu lipsiți. Și ca să știți exact când vreți să mergeți am să vă arăt și programul pentru a nu vă încurca cumva pe la vreo altă lansare care nu v-ar pica tocmai bine.

Să aveți târg inspirat și să alegeți cu înțelepciune. 

Ieri, adică 31.03.2016, ora 18:00, autorii Crime Scene Press: George Arion (foto dreapta), Stelian Țurlea (marele absent căruia i-am simți lipsa) și eu, cu ocazia venirii în țară a autorului Belgian, Alain Berenboom, publicat la Crime Scene Press, am fost invitații Ambasadei la un dineu deosebit.

De data aceasta nu am citit, așa cum am făcut data trecută, doar am vorbit cu Ambasadorul și ceilalți invitați (din lumea literară), despre cărțile noastre. George Arion are deja două cărți publicate în limba franceză, promovate atât în Franța cât și în Belgia. Sylvain Audet a dat forma finală a cărții mele “Indicii Anatomice”, așa că am discutat mult despre acest lucru și despre editura care dorește publicarea cărții în Franța.

Acum nu cred că are sens să vă spun cât de tare m-au strâns cizmele.

Nu, nu am marcat un eveniment. De câte ori am fost la Ambasada Belgiei a fost mai mult de atât: întâlniri productive între noi (Crime Scene Press), traducători și oficialități. Au fost prezenți mulți oameni importanți care s-au arătat interesați de cărțile noastre, de literatura polițistă – pentru că, așa cum știți, sau nu, Crime Scene Press, este o editură de nișă, adică publică doar cărți polițiste -. Cei de peste hotare întotdeauna s-au arătat mai interesați de romanul polițist decât românii noștri. Ei știu ce înseamnă documentarea pentru a scrie o astfel de carte, referințele culturale (care trebuie adăugate atunci când o altă țară vrea să te publice, pentru că e logic că nu publici în țara ta cu referințe culturale) și multe altele.

Alain Berenboom a fost alături de noi la Ambasadă, după o zi lungă, cu multe lansări, discuții și autografe. Ceea ce mă bucură. Măcar atunci când aducem autori străini să se strângă lumea. Alain a avut succes la noi, așa cum George Arion a avut și are succes la ei.

Cel mai mult m-a bucurat că întreg colectivul Crime Scene Press a fost prezent, de la Alexandru Arion, directorul, Sandra, soția lui, Emil (foto stânga), dar și George Arion Jr. care e un traducător extraordinar.

La fel ca data trecută am rămas impresionată de frumusețea clădirii de pe Dacia nr. 58. Este superbă. Și pot spune că am mâncat cele mai bune sarmale și cei mai mici mici :). Restul… e treaba noastră 🙂 Unele discuții, pentru moment, rămân în Ambasadă.

Mai întâi de toate trebuie să vă reamintesc că nu sunt la prima experiență de blogging. În urmă cu vreo șase ani eram printre primii zece bloggeri ai țării. M-am operat cu voi pe blog, am râs cu voi pe blog, am plâns și ne-am certat la modul foarte mișto 🙂 Și Bebe Voicu, atunci, înainte cu o zi de operație, citind pe blog unde sunt internată și ce probleme am, a venit în vizită și mi-a schimbat viața aducându-mi niște cărți de tarot. Ceea ce m-a îndreptat ușor spre zona mistică a vieții, dar și spre literatura polițistă.

Poate vă mai amintiți că anul trecut autorii Crime Scene Press – subsemnata, George Arion și Stelian Țurlea – au fost invitați la Ambasada Belgiei. Adică am fost. Unde ne-am prezentat cărțile, am citit și ne-am simțit minunat.

Anul acesta s-a făcut și un parteneriat și în curând, luna aceasta, vom fi din nou la Ambasadă. Abia aștept 😀 Normal, detaliile după 😉

Așadar, alături de colegii mei, în curând la Ambasadă. Am putea scrie și o carte pe tema asta.

Dar mai am ceva să vă anunț. Astăzi s-a terminat episodul despre a fi scriitor de pe PrWave. Așa că citiți și ultima parte. Așa că azi e ziua aia în care mă laud. Na, să nu ziceți că eu despre mine nu mai spun nimic.

Nu știu dacă cunoașteți personajul, dar nici nu contează, asta trebuie să descoperiți în carte. Așa cum nu știu nici dacă crima e sonată sau sonata e o sonată. Știu că sâmbătă am anunțat pe facebook că am terminat noua aventură a Iolandei. După ce a fost împușcată, în comă șase luni și amnezică, Iolanda revine, doar că nu așa cum ați vrea voi. Desigur, sexy, ușor răutăcioasă, dar la ospiciu. Știu, mulți veți spune că acolo e și locul meu și nu vă contrazic – vă rog, vă rog, internați-mă pe viață pentru că nu mai suport omenirea, jur că mă înțeleg mai bine cu nebunii ăia cu acte, decât cu cei care se cred întregi la cap, dar nu-și dau seama că ar trebui să fie în locul ălora de la Nr.9.

Dar, să trecem peste, pentru că nu despre asta vorbeam. Așa cum i-am zis lui Alex Arion “am terminat, am terminat, se fini la comedie”, firește că e la mișto scris, avem noi limbajul nostru. A, da, pentru cine nu știe Alexandru Arion este editorul și șeful nostru de la Crime Scene Press, cel care are grijă de noi – adică eu, George Arion și Stelian Țurlea – dar, mai ales, are grijă de cărțile noastre, pentru că, firește, nu are de ales. Eu îl ameninț cu pistolul, Stelian Țurlea îl toacă non-stop, iar George Arion este cel mai bun, aici nu avem ce discuta. Dar cu mine și cu domnul Țurlea e greu, mai ales dacă ne punem “gurile păcătoase” pe bietul om :))

Dar nici despre asta nu era vorba. Spuneam că Iolanda se întoarce, de data asta direct la ospiciu trimisă de Mihai Iordache (pentru cunoscători). Eh, ce va fi nu vă spun. Dar, ținând cont că Iolanda încă e în recuperare, nu o veți întâlni chiar pe nebuna care dă cu pumnul, dar măcar umorul negru revine la normal și ironiile deloc subtile. Și spre dezamăgirea unora de data asta nu face sex. Ce ați înnebunit? Cum naiba s-o facă în ospiciu cu vreun nebun? Totuși… avem și noi limite.

Da, “Sonata crimei”… sunt puțin mândră de ea. Mai are nevoie de un retuș pe care sper să-l termin până mâine și editorul, cel pe care-l ameninț, desigur, va primi și varianta finală. Și… și… deja o încep pe următoarea. Sper să nu mă bată Alex, dar i-am ascultat sfatul. De data asta e ceva foarte, foarte românesc 😉

Lumea mea pe care o iubesc, alături de doamna Racovițeanu și Biblioteca Județeană din Slobozia, George Arion și Stelian Țurlea. Undeva, ascuns de camere și aparate foto, într-un birou din București, omul care face lucrurile posibile pentru noi, adică Alexandru Arion. Adevăratele clipe pe care merită să le trăiești.

Nu sunt un om bun, nu sunt nici un om rău, sunt o persoană obișnuită. Am calități și defecte. Nu aș ști să spun care primează, dar un lucru îl știu sigur. Ajungi undeva. Undeva unde ți-ai dorit să ajungi. Și muncești pentru asta, te zbați, intri în lumea aia nebună a creativității. Inițial nu o faci pentru tine. Știi că poți și vrei ca lumea să recunoască asta, să vadă – apropo de asta, le mulțumesc celor de la wikipedia România că nu au văzut, dar cei din Franța au observat. Eu nu înțeleg asta. Sunt scriitori pe siteul ăsta care nu au palmaresul meu, să înțeleg că și asta e pe pile? Dar nu despre asta era vorba în conținut.

Spuneam că te trezești într-o zi că ai reușit, nu la un nivel extraordinar, dar ești acolo. Ai o carte publicată în Anglia de o editură independentă, urmează să mai ai una publicată în Franța și o promisiune în Italia. Am scris peste șaisprezece cărți. Unele fantasy, altele polițiste și câteva care fac parte dintr-un gen nedefint mie, să-i zicem pur și simplu proză. Am scris piese de teatru, una pentru America, aletele pentru mine și una pentru penitenciarul din Slobozia. Hai că m-am mișcat ceva, chiar dacă timpul nu a fost cel mai bun prieten al meu în ultimii patru-cinci ani. – Mi-aș dori ca în 2016 să devină mai prietenos -. Am avut și momente de cădere după ce mi s-au întâmplat lucruri urâte, apoi a murit cea mai dragă ființă mie: pisoiul. Și tot așa am dus niște ani la rând târându-mă cum am putut. Dar am rezistat.

Și totuși, nici despre asta nu era vorba. Voiam să vă vorbesc despre fani. Da, îmi plac fanii, cum să fiu ipocrită și să spun că nu? Sunt cei discreți, din umbră, care uneori, la ceva timp, fac gesturi drăguțe pentru mine. Mici, dar contează. Astea mă bucură cel mai mult. O poză cu o carte, o apariție la o lansare, poate câte un pix mai ciudat sau carnețele pe care să-mi notez ideile. Vorbim uneori, dar atât cât să nu intrăm prea mult unii în viața celorlalți. Dar mai sunt și cei agresivi care au impresia că timpul tău este nelimitat și ar trebui să faci doar asta, adică să stai și să vorbești până te epuizezi.

Oameni buni, sunt destul de epuizată. Nu îmi mai doresc de foarte mult timp să fiu un idol. Îmi doresc să scriu pentru mine și să mă bucur de fiecare reușită a mea pe care mi-o port alături de Crime Scene Press sau, cine știe, poate și de altă editură – aici vorbind de alt gen literar, pentru că romanele polițiste sunt doar ale celor de la Crime Scene Press care m-au adoptat ca pe propriul copil. Și eu îi ador pe George Arion și pe Stelian Țurlea, dar nu îi stresez. Vorbim când avem de vorbit. Le citesc cărțile și îmi doresc, mereu și mereu, să ajung să scriu ca ei. Datorită lui George Arion am ajuns să iubesc romanul polițist. Recunosc că încerc să ajung măcar la jumătatea dânsului – ca scriitură vorbind, că nu știu dacă o să mai și apuc să trăiesc până la onorabila sa etate. Dar atât cât o să-mi stea în putință o să mă străduiesc. Și da, recunosc că-l studiez. Aproape că nici nu mai citesc povestea în sine, ci fac analiza felului de a scrie, a semanticii, a rețetei, dacă vreți. Toți avem idoli și idealuri la care vrem să ajungem, dar vreau să vă gândiți că sunt și ei oameni și nu trăiesc cu mintea în nori gândindu-se zilnic ce să mai scrie, mai au și alte vieți, unele nu tocmai plăcute. Așa că și noi avem probleme și uneori ne simțim agasați. Nu asta înseamnă să “iubești” pe cineva. Dar discuția e prea lungă pentru ora asta și parcă aș mai avea nevoie de vreo două ore de somn.

La final nu vă pot dori decât un an așa cum îl vreți voi, dar să aducă și sănătate! La mulți ani, restul e can-can!

Ar fi păcat să intrați în anul nou fără să vă faceți un cadou vouă sau celor dragi. Și ce e mai frumos decât o carte polițistă? Ceva care să vă destindă, mai ales că la Crime Scene Press, editură deticată literaturii de gen, aveți de unde alege. Cărți bune, autori buni, traduceri inedite și unice în România. Ca să nu mai spun că autorii români de crime nu-i găsiți decât aici.  Eu nu mă mai pun la socoteală, dar George Arion și Stelian Țurlea sunt Dumnezei pe pământ în materie de crime. Așa că citiți, citiți, citiți!