Și iată că se poate.

Iarna poate veni și fără ca autoritățile să fie surprinse. Deci se poate. 

Am plecat joi de acasă într-o încercare nebună de-a străbate țara. Mă rog, exagerez, că nu am străbătut-o. Doar că toată lumea urla că e cod. Ba galben, ba portocaliu, ba chiar roșu. Joi a fost cum a fost, dar vineri, oh, vineri. Am plecat pâș-pâș spre București. Multe drumuri blocate în față și în spate. Se circula destul de bine dacă roțile mașinii nu ajugeau pe porțiuni înghețate. Și au ajuns. Doar că, uneori, și experiența își spune cuvântul. Nu pot spune că am mers cu zece la oră, pentru că cea mai mică viteză a fost de optzeci pe porțiunile cu adevărat grele. Și au fost câteva. Oricum, pe măsură ce mă apropiam de capitală ningea tot mai rău. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu văd pe unde merg din cauza omătului. Dar iată că pentru orice este un început. Nu neg, ningea Dumnezeiește. Feeric. Doar că șoferul din mine nu putea să observe frumusețea. 

Inima mi s-a strâns când am intrat în capitală. Cum de ce? Că doar nu e prima ninsoare pe care o prind în principalul oraș al țării. Și cu toate că n-am prins niciuna așa violentă, tot n-am mai ieșit din oraș. Dar, de data asta, surpriză. Cu toate că ningea de parcă stătea cineva deasupra mea cu sacii, drumurile orașului erau negre. În București, cu toată zăpada, se circula. De cum am intrat în oraș am făcut doar cincisprezece minute până la locația în care trebuia să ajung. Nici pe timp de vară n-aș fi reușit performața asta. 

Iată, deci, se poate. O femeie, Gabriela Firea, desigur, a reușit să nu fie surprinsă de iarnă, de coduri și alte impedimente. A reușit să bage pluguri și să curețe drumurile principale. Șoc, da, șoc. Uite că iarna nu e chiar atât înspăimântătoare dacă nu ești surprins. La naiba!